La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Ce voiai să fii “când o să fii mare”? Și cum difera asta de cine ești acum.

Concursul se încheie dumincă, 17 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos este unul din textele finaliste.

***

Incă de prin clasa a treia (1986), când învățătoarea Tălpigă Medi (mulțumesc doamnă!..) din Școala Generală 89, București, studia cu un oarecare interes catalogul, eu am vrut să “devin” actor..!

Ne întreba pe fiecare în parte cu ce se ocupă părintii noștri și ce vrem să “ne facem când o să fim mari”..!? Din păcate, nu ne-a întrebat niciodată ce vrem să “devenim”!?.. așa era atunci probabil, și nici nu cred că aveam răspunsul la acea vârstã.

Tocilarul golan al clasei, George, culmea, vroia să devină macaragiu, Vali ceasornicar, Radu pilot, era și unul – Enegaru – care dorea să devină lăutar ca tasu’, și așa mai departe… el este singurul care a reușit, … și Radu, evident:) S-a strâmbat tovarașa învățătoare puțin la
mine, când a aflat că părinții mei erau cadre militare, dar eu îmi doream totuși să devin actor… ca Șerban!

Era vorba despre Șerban Ionescu (Ion), prietenul cel mai bun din copilărie al lui taică-miu..! Obișnuiam să casc gura ca prostul la discuțiile alor mei cu Șerban. Am venit de la școală într-o zi ploioasă, cu un pui de maidanez super drăguț pe ghiozdan, gândindu-mă să-l fac prietenul meu. Șerban era la noi. În bucătăria plină de fumul țigărilor britanice Benson&Hedges, savurate pe muzica în surdină de la Europa Libera și Vocea Americii, respiram cu o poftă nebună atât fumul fin de țigară, cât și lecțiile de viață și bancurile cu Ceaușescu aferente vremurilor. Șerban m-a întrebat ce am de gând să fac cu cățelul. I-am răspuns că o să-l spăl și o să am grijă de el… Mi-a spus atunci “Bravo omule”!. Atât am retinut! Ironia a făcut ca Șerban să devina actor, iar tata militar de carieră… a fost pe dos!

Și totuși a fost exact cum trebuia să fie..! Destinul e alambicat de multe ori și nu este o înșelătorie generală, cum ar crede unii, nici o urzeală epică și nici un complot la adresa noastră, a călatorilor prin timp. Viața te amestecă și te stoarce până când te pune pe sârmă… așa a fost și cu ei, asa a fost și cu mine!… Poate și cu voi! Ajungi să nu mai știi ce să faci sau ce să te mai faci. Până la urmă, te așeaza bine acolo unde meriti.

Nu am ajuns nici pe departe actor dar, spre bucuria mea, nici inginer 🙂

Sunt undeva la mijloc între scenografie TV și producție publicitară, asta ca job. Sunt un mercenar, ca voi toți de altfel. Ideea e ca job-ul și experiențele de viață m-au făcut “om”, indiferent de aptitudini, diplome sau talente!

Oamenii dragi din viața mea, printre care și prietenii din copilarie, m-au învățat acest lucru și sper că am devenit ceea ce doream să fiu… OM!
Macaragiul George este doctor in teologie/filozofie. Ceasornicarul Vali este antreprenor proprietar de cafenele. Enegaru este lăutar de succes (dar am pierdut legatura 🙂 ). Radu este comandant de aeronavă.

Ei sunt prietenii mei, iar eu nu sunt decât un “om” printre ei!

P.S. : Voi ce sunteți?…