De când se tot cântă prohodul distorsului de chitară parcă apar mai abitir trupe/artiști noi (sau se reinventează cei existenți) care exploatează eficient resursa asta ce, generic, se cheamă muzică rock. Și nu vorbim despre fusion sau hibridizare, ci despre genuri/subgenuri ce există și “persistă” de câteva decenii pe piață. Cum sună rock-ul abia născut în 2019? Ascultați debuturile de mai jos și o să vă dumiriți.
Nilüfer Yanya este o artistă de doar 23 de ani, născută și crescută în vestul Londrei, cu o moștenire genetică multiculturală turco-irlandeză și o voce neașteptat de baritonală (atunci când nu cântă cu voce de cap). De mică ai ei părinți au expus-o involuntar unui playlist colorat: Nina Simone, Amy Winehouse și Pixies, iar asta se simte în stilistica londonezei, cu toate că ea zice că se închină altor zei: The Strokes și the Libertines. Anul trecut a lansat o serie de EP-uri ce i-au adus recunoașterea criticii din insulă și stigmatul de variantă feminină a lui King Krule. Pe 22 martie urmează să lanseze albumul de debut: Miss Universe.
Vital Idles este o trupă de scoțieni ce au început să-și facă de cap pe scenele din localitatea Glasgow prin 2015. Tot atunci au fost suficient de aroganți încât să lanseze niște casete demo, în care să-și arate intențiile de gen muzical: o combinație neașteptată de proto punk și minimal pop. Anul trecut, au debutat oficial cu albumul Left Handed și au mai schimbat puțin direcția sonoră. Pe 8 martie urmează să scoată un nou EP, intitulat EP(!!!), despre care cei plătiți să scrie despre muzică spun că în lanțul trofic al trupelor de post-punk – The Velvet Underground, Young Marble Giants și The Raincoats- urmează Vital Idles.
Piroshka este un supergrup de grei ai scenelor din anii ’90. Mai exact, Piroshka înseamnă: Miki Berenyi de la trupa de shoegaze, Lush; Moose și Michael Conroy de la trupa de new wave, Modern English; plus Justin Welch de la trupa de Britpop, Elastica. Cei patru s-au reunit anul trecut, în vară, iar în septembrie și-au făcut publice intențiile: să concerteze și să scoată un long-play. Concertele au început în noiembrie, iar albumul a apărut luna asta, pe 15 februarie. LP-ul se cheamă Brickbat, iar trupa zice că a înghesuit în el “versuri de categorie grea, îmbrăcate în pop-euforic”. Critica a salutat intenția celor patru, dar au catalogat-o stilistic în familia clasic-alternativ-rock-ului.