M-am hotărât: nu mă las atras în blazarea asta mondială și-mi văd de hobby-urile mele în continuare, ca și când 🙂 Oricum petrec multe ore prin casă, de ce sa nu le aloc unor activități care dau un boost puternic stării de bine? În zilele care au trecut, am turat motoarele și am pregătit asocieri destul de muncite (în sensul că am selectat cu atenție furnizorii și am petrecut mai mult timp în bucătarie). Azi am obosit și probabil voi sta pe leftovers, da’ nu mă plâng.
Deși cunosc destule băcanii și magazine gourmet, mi-ar plăcea să găsesc o aplicație care să îmi arate pe o hartă (aproape toate) variantele existente azi la dispoziția noastră cu magazine care vând diverse specialități. Sau măcar waze să inventeze un filtru gourmet, ca să știu ce magazine am pe traseu când umblu cu alte treburi prin București. Deocamdată, stiu că găsesc pește proaspăt la Pescaderia Alioli sau BistroMar, carne de Mangalița în toate variațiunile la Ferma din sat, legume bine selecționate la Epiceria Nasul Roșu, plus alte câteva băcănii. Am descoperit cu plăcere o băcănie chiar în proximitatea locuinței mele, de unde am cumpărat cu și mai mare plăcere un salam crud uscat cu trufe negre, produs de un nene prin România, pe undeva, după ce a învățat meserie de la italieni. De bază pentru un platou de cold cuts care să însoțească un vin roșu mare.
De ce am luat-o pe ocolite? Pentru că din câteva ingrediente simple, dar de calitate maximă poți obține o cină de top, iar dacă nimerești și vinul potrivit, bifezi direct jackpot-ul (so, who needs delivery, afterall?)
De la măcelarie am venit cu niște piese care au mers bine pe grătar, alături de legume, salată și orez. Am deschis un vin francez, din Bordeaux care a cam luat-o pe panta descrescătoare a vieții (destul de neașteptat pentru un vin din 2012, dar vinul e un organism viu care evoluează)
Foto 1, 2 si 3
Dacă tot am ajuns la măcelărie, am luat și carne pentru crockpot, care după 6-8 ore de preparare la temperatură molcomă se desface în fâșii și se topește în gură ca untul; asta se poate duce la alt nivel apoi împreună cu niște boabe mari de fasole și porumb fiert plus un sos de roșii cu paprikă afumată (chili con carne, sort of); din experiență, cea mai bună asociere aici e berea lituaniană, baltic porter; însă aici nu găsim, deci înlocuim cu un dark ale sau un stout mai afumat, iar dacă vrem să insistăm pe vin am putea merge ceva pe sudul Italiei pentru că restul de zahăr din Primitivo poate ajuta la domolirea senzațiilor de arsură de la chili.
Altă zi, altă asociere: spaghete cu creveți și garides saganaki stinse de un vin surprinzător, cum nu am băut niciodată. Un asamblaj din soiurile albe ale Rhone-ului, Marsanne si Roussane, în care primul dă corpolența iar al doilea aromatica. În general, din soiul Marsanne se obțin vinuri corpolente și cu o bună structură, dar deseori suferă de o lipsă de complexitate în zona olfactivă. Așa se explică lunga tradiție a cramelor din Valea Rhonului de a asambla vinurile din acest soi cu vinuri obținute din mult mai aromatul soi Roussanne sau chiar din apreciatul Viognier. Cantitativ însă, Marsanne si Roussanne formeaza inima vinurilor albe din renumitele apelațiuni Crozes Hermitage sau Saint Joseph.
Pentru că este un vin aproape durduliu și oferă senzații interesante, vă recomand sa-l încercați măcar o dată în viață; puteți să-l asociați chiar și la un simplu preparat de pui sau curcan.
O asociere dragă mie, care se pregatește foarte ușor și într-un timp rezonabil (20-25 min) este cea între un pește de mare (doradă, lup de mare, barbouni, fagri etc) și un vin alb grecesc; am ales pentru acești lupi de mare proaspeți un exponent de vârf pentru soiul Malagousia, produs de Ktima Gerouvassiliu în nordul Greciei, în regiunea Macedonia. Malagousia este un soi aromatic, pentru mine fiind un hotar dincolo de care vinurile aromatice înceteaza sa-mi mai producă plăcere; vizate ar fi soiul Muscat și familia lui 🙂
Malagousia este o varietate salvată de la extincție in 1983 de Evangelos Gerovassiliou, după ce a plantat în via lui din Epanomi, Halkidiki, butași din acest soi. Vinurile obținute sunt renumite pentru caracteristicile citrice și notele de piersică, adeseori aducând pe palat și arome de pepene galben. Datorită corpolenței medii se folosește în asamblaje cu Assyrtico, soiul alb care dă cele mai mari vinuri albe în Grecia.
Am și un pont, în caz ca nu ați furat deja informația asta din vacanțele din Grecia: la peștele cu carnea albă (din mare) faceți un sos rapid din ulei de măsline (bun) și zeamă de lămâie, plus un strop de miere pentru consistență, pe care îl turnați după ce ați dezosat peștele.
Enjoy!
