imediat, hăhăhăhăhă!

cum ar fi, peste vreo 10 ani, să pornească un murmur așa, printre elevați, timid la început, apoi tot mai expansiv: ”măi, totuși… femeia aia… bun, bun, ok, ok, erau niște probleme, da erau, dar… pe bune acum, femeia aia… chiar era la zi!… nu râde, măi, că te plesnesc! adică… pe bune, cum am dat noi găina din mână pe… of doamne, ce proști am fost! totuși… partidul ăla, ce partid! ah, ce partid! câtă prospețime! câtă competență! comparativ cu ăștia… despre ce vorbim, ăia chiar au mișcat spoiala! mda, ce ne facem acum? unde e doamna? unde a plecat? doamnăăă! doaaaamnăăăăăăăăă!”

și să pornească lumea rafinată în căutarea doamnei. iar doamna să fie plecată la țară, retrasă la croșetat. și să se adune puhoi de lume (bună:) în jurul casei și să înceapă o lamentație pasională: ”vă rugăm doamnă, iertați-ne, chiar am fost proști! chiar avem nevoie de dvs! vă rugăm, din partea tuturor intelectualilor, din partea străzii, din partea avangardiștilor, din partea diasporei… reveniți! vă implorăm! chiar avem nevoie de dvs, avem nevoie de schimbare!” iar doamna să zică: ”ok! fie! norocul vostru că nu sunt supărăcioasă, că pentru mine e mai importantă unitatea, țara, nu supărările personale! bun, stați să termin căciulița asta pentru un bebe din vecini și vin!” cut! dubla 69! (culise desigur) da, da, nu pot vorbi acum, lucrăm la serialul ”culmea pesimismului!”… stai că te sun mai târziu!… apă! aduceți apă! a leșinat speranța!