Am tresărit cînd am citit proiectul de lege privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antiromânismului. Am tresărit pentru că mi-am dat seama că sînt vinovat. Am păcătuit împotriva românismului. În cartea mea Melciclopedia, i-am pus pe melxopotamieni să gîndească lucruri nu tocmai măgulitoare la adresa românilor.

„Fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepţii sau doctrine antiromâneşti constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi“ – asta se spune la art. 3. Și asta se spune în carte:

„Românii au creat lumea într-o singură zi și în următoarele șase zile s-au odihnit. În a opta zi au creat lunea, și în următoarele șase zile au creat marțea. În a cincisprezecea zi au creat miercurea și în următoarele șase zile s-au odihnit. Luni au făcut joia și vinerea, marți au făcut sîmbăta și duminica. Miercuri, joi și vineri s-au odihnit. Sîmbătă au făcut o biserică și s-au odihnit. Duminică au mers la biserică și au adormit. În vis le-a apărut un înger care le-a spus: «Băieți, treziți-vă repede, că a ieșit popa cu Sfintele Daruri!».

Cam asta cred melxopotamienii despre români: că ar trebui să se culce mai rar și să se trezească mai des.“

Poate că totuși nu e foarte grav, m-am gîndit, deși ceea ce i-am pus pe melcii din carte să gîndească despre români ar putea, în viziunea unui judecător mai țîfnos, să constituie infracțiune, chiar dacă n-ar fi exclus ca pedeapsa să fie totuși cu suspendare. Suspendarea nu doar că e la modă, ba chiar se și poate face carieră cu ea.

Apoi am ajuns la art. 5 (alin. 3) și m-am liniștit: „Nu se consideră infracţiune dacă fapta este săvîrşită în interesul artei, ştiinţei, cercetării sau educaţiei, sau în scopul dezbaterilor unor aspecte de interes public“. Așadar, cîtă vreme din antiromânism se face artă, știință, cercetare și educație, ne putem privi liniștiți, critic, în oglindă.