Ceea ce veți citi astăzi în rubrica „Româna de România” reprezintă cumva ultima „tendință” în materie de adverbe nehotărâte. Cumva s-a instalat în limbajul majorităţii, la fel ca expresiile lingvistice la modă gen/ceva de genu(l), despre care am vorbit într-o altă ediție a rubricii noastre.
Cumva are un destin similar. Deși poate ocupa funcția de circumstanţial de mod când determină verbe precum „a se purta”, „a se comporta”, „a reacţiona”, „a trata”, „a proceda”, „a suna”, iar în Dicționarul explicativ al limbii române adverbul nehotărât cumva este definit ca având sensul de într-un fel oarecare; oarecum; din întâmplare, eventual, poate, pentru unii vorbitori reprezintă o modalitate de a transmite într-o manieră mai „originală” un mesaj sau un semn de „inteligenţă şi superioritate”.
Deși, în cele mai multe situaţii, cumva este doar un cuvânt de umplutură care tinde să devină la fel de obositor și de enervant precum alte expresii în vogă. Și de cele mai multe ori nu face altceva decât să deplaseze dialogul de la însăşi esenţa sa. Știți ce zic?
Să luăm câteva exemple:
„Cumva, moda muzicii electronice nu se rezumă la un anumit stil”;
„Articolul este un elogiu, cumva“;
„Noi, cumva, am readus filmul la spectatorul român”.
Așadar, faceți cumva și reveniți-vă!
Și nu uitați:
Pentru o bună comunicare verbală, spălați-vă limba de două ori pe zi și consultați dicționarele de specialitate!
