Pe 16 aprilie sărbătorim Ziua Internațională a Vocii. Odată cu revenirea Guerrillei de Dimineață după săptămână lor luminată și liberă, matinalii i-au întrebat pe ascultători care sunt cele mai importante cuvinte pe care le-au zis sau pe care le-au auzit. Cuvinte simple, dar care puse în context, schimbă lumea.

Ascultătorii ne-au scris mai în glumă, mai în serios:

Sâmbătă am zis amândoi “da”

Contul dvs. a fost creditat cu suma de xxx 🙂

Cele mai importante cuvinte au fost în clasa I când nu pricepeam ce e cu lecțiile și ce vor de la mine. Ai mei mi-au spus că nu e obligatoriu să le fac pentru că este nevoie și de gunoieri pe lume. Nu am mai repurtat discuția asta niciodata si acum sunt chirurg.

Cele mai importante cuvinte sunt “nu aveți temă”

Când am primit un diagnostic sever majoritatii cunoștințelor le-a “picat fața”. Doar două persoane mi-au spus simplu: Dumnezeu e mare și e bun. Și într-adevăr așa este!😀

“Este fetiță!” ❤

Poate nu cele mai importante cuvinte, dar ceea ce m-a emoționat recent e ceea ce mi-a spus cea mai bună prietenă a mea (de 23 de ani) după ce i-am dat cadoul de Craciun: “Imi place, mulțumesc mult, mă face fericită!”.

Uneori un gest face cât o mie de cuvinte frumoase deolaltă. Pentru mine cele mai frumoase “cuvinte nerostite” au fost atunci când eu impreună cu iubita mea am oprit cu motoarele la semafor unul lângă celălalt și ea, luându-mă de mână , a mimat din buze un “te iubesc”.

Cu Dumnezeu înainte! Sunt cuvintele de încurajare ale mamei când sunt într-un impas sau o situație pe care nu o pot schimba. Când mi-a zis prima oara așa, am simțit o așa ușurare de povară.

La maternitate: Nu aveti gemeni. Felicitări, aveti tripleți! 😉

Când ești pe motor, imaginează-ți că ești invizibil.

Profesorul meu de mate din liceu, cu care nu m-am înțeles deloc, dar ne spunea că “oricât de mult te-ar rostogoli cineva, oricât ar vrea să te încurce trebuie să găsești rezolvarea, să dai raspunsul, să cazi în picioare” – cred că a e cel mai important cu ce am ramas de la el.

Mie mi-a zis un fost șef când încerca să mă convingă să mă mut cu familia într-un oraș nou și să accept job-ul propus de el “curaj găină că te tai”. Chiar dacă sună comic și înfricoșător în același timp, cuvintele ăstea m-au făcut să am curajul să las tot, să îmi iau familia și să ne aventurăm într-un oraș nou unde nu cunoșteam pe nimeni, în afară de viitorul șef.

Cu emoție îmi amintesc primul 10 într-o teză la matematică, primit de la cel mai drastic și iubit profesor de matematică din liceu, Buruiană Petre, împreună cu “autograful” acestuia însoțit de cuvintele “de la ridicol la sublim nu e decât un singur pas”. Am înțeles în timp de ce oferea extrem de rar nota 10 și de ce cuvintele lui au păstrat peste ani această încărcătură.

Te iubesc, mămico ce ești!