La sfârșitul săptămânii trecute am lansat noua temă a celui de-al optulea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Tema a fost dată de câștigătorul episodului anterior: v-a furat pandemia visurile, scopurile, țelurile sau ele doar s-au dezinfectat și au intrat în hibernare?

Concursul se încheie joi, 5 noiembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 6 noiembrie.

Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.

***

Ziua zero

Doamne câte visuri am! Acum că mă gândesc, realizez că numărul lor mă copleșește. Visuri, visuri și iar visuri. Doamne câte visuri am!

Ziua de după ziua zero

Am început să cataloghez visurile, întru speranța că voi putea să aduc un strop de ordine în viața mea, așa că am luat toate caietele și le-am umplut cu visurile mele multe. Mormane de visuri îmi umplu casa și am rămas fără caiete, dar visuri ce se cer așternute tot mai am. Am să mă gândesc la o soluție mâine.

Ziua de după ziua de după ziua zero

Evrica! Am stocuri industriale de hârtie igienică, și nu orișice hârtie, nicidecum. Hârtie premium, cu trei straturi și parfum de lavandă, că doar visurile mele merită ce-i mai bun. Purced.

Ziua în care am pierdut șirul zilelor

Astăzi am terminat de catalogat visurile și mi-a mai rămas o singură rolă imaculată. Va trebui s-o drămuiesc cu cap. Adio lăfăit în baie! Astea nu sunt timpuri de belșug, astea-s vremuri de restriște!

Notă de subsol: trebuie să folosesc mai puține cuvinte pompoase.

Ziua în care nu folosesc cuvinte pompoase complicate

Ana are mere.

Are Ana visuri?

Ana n-are visuri.

Ana are mere.

Oare îmi dă și mie unul? Îi dau o rolă cu visuri la schimb, și așa am prea multe.

Ziua în care visurile devin vise

Nu mai pot cu visurile astea! Mi-au năpădit călătoriile nocturne, de am ajuns să visez visuri. Se făcea că eram într-un tramvai numit dorință (nu în film, un tramvai obișnuit pe care scria cu litere mari DORINȚĂ), dar pentru că uitasem să cumpăr bilet, m-am dat jos la prima. Acolo ce să vezi? O întindere nemărginită unde mișunau mii și mii de bestii himerice, una mai hidoasă decât cealaltă. Erau visurile mele, evident. M-au zărit de-ndată și s-au năpustit pe mine. Mi-au spus că dacă le mai țin mult prizoniere, mă vor mânca de viu. Atunci m-am trezit.

Ziua întâi sau ziua în care m-am eliberat de visuri

Ei ce zi frumoasă! Am rupt toate foile din caiete și le-am aruncat pe fereastră. Am luat și zecile de role și le-am azvârlit și pe ele jos în stradă. Luați de-aici, băi nevisătorilor! Dar nu fiți lacomi, sunt destule pentru toată lumea.

Notă de subsol: am rămas fără hârtie igienică.

***

Sursă foto cover aici.