La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a doua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Tu ce vezi când te privești în oglindă?.
Concursul s-a încheiat azi, 29 iulie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 30 iulie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Ți-am zis cândva că sunt mioapă? Ți-am zis, nu? Mai niciodată nu m-am putut vedea la o distanță prea mare în poze, oglinzi, vitrine, lacuri.. Mai niciodată. Doar în copilărie țin minte, când mă uitam în oglindă, vedeam un chip, cam rotofei așa, cu două cozi împletite, lăsate să curgă pe umeri și să intre în cana cu lapte cu cacao.
Apoi m-am făcut mare, părul s-a făcut mai scurt și vederea a devenit slabă. Doctorul a recomandat ochelari, iar părinții au decis să îmi cumpere rame tip bufniță. Rame din acelea care îți înghit toată fața și colegii fac mișto de tine că ai intrat în rândul intelectualilor neatractivi. Eram oficial mioapă și nu mă mai vedeam în oglindă fără să îmi văd și ochelarii oribili.
Dar…m-am făcut și mai mare. Am devenit femeie. Și am decis să port lentile de contact. Să nu mai văd ochelarii. Să mă văd doar pe mine.
În fiecare dimineață, când trebuie să îmi pun lentilele, dau nas în nas cu mine în oglindă. Ochi mici de somn, riduri, niște rimel spoit spre tâmple, păr ciufulit.. Odată ce pun lentilele, ochii mi se fac de căprioară. Mari, pătrunzători, jucăuși… Și preț de zece secunde încep să flirtrez cu mine în oglindă. Mă plac teribil dimineața. Și, în fiecare dimineață, am disponibilitatea de a mă îndrăgosti de cineva pe parcursul zilei, din prea multul entuziasm față de mine.
Mă enervez ușor pentru că în baie am o oglindă care mă arată doar de la gât în sus. Nu prea văd bine cum îmi stă părul mai jos de umeri și nici dacă decolteul se conformează așteptărilor mele. Mă resemnez cu gândul că pot să mă duc la oglinda de pe hol, să mă văd cu totul, și rămân în continuare în baie căci: or fi ochii oglinda către suflet, dar dacă nu ai dinții albi, cum mai ajungi tu în sufletul celuilalt când zâmbești? Așa că îmi iau periuța de dinți, pun niste pastă de dinți, niște bicarbonat, rânjesc până la urechi și încep periajul. O spumă albă se așterne pe buze și cu degetul arătător încerc mereu să o prind, să las cortina gurii descoperită. Îmi place. Dinții strălucesc. Gândurile prind curaj. Și trec la machiaj. Încerc să îmi ascund porii de pe față și să îmi fac genele explozive, lungi. Porii îi ascund, genele însă nu mă ascultă. Se încâlcesc și nu respectă simetria. Mă curăț. O iau de la capăt. Îmi plac și mai mult. Clipesc, mă joc cu buzele sus-jos și în lateral. Zâmbesc. E o plăcere să te admiri dimineața în oglindă! (…) Pierd ceva timp analizându-mi ridurile de pe frunte, pe care le simt cu degetul cum alunecă pe piele. Oare câți ani le mai ia până devin adânci și eu bătrână? Pare un gând despre un viitor îndepărtat, așa că mă întorc la păr… Părul pe care niciodată nu l-am vopsit și care albește. Azi îl las să curgă pe umeri, cu cărare pe partea dreaptă, cu fixativ pe ici-colo.
Stai! Ți-am zis că am sprâncenele negre? Sunt negre ca abanosul. Lucesc mereu. Și îmi place să îmi plimb mereu degetele prin ele când sunt nervoasă sau obosită. Sau am momente de revelație. Nu am vrut niciodată să le pensez. 35 de ani le-am lăsat să fie ele, să îmi contureze personalitatea. Vreo 20 de ani femeile au tot încercat să mă convingă să le dau o altă formă, să le subțiez.. Culmea, niciun bărbat nu mi-a cerut asta.. Și m-au iubit, fix așa. Încă o fac.
E târziu și trebuie să plec din fața oglinzii din baie. Să mă duc la cea de pe hol. Acolo mă uit mai întâi la mine, cea goală, apoi la cea îmbrăcată. Mă uit din față și din profil. Din spate las pe alții să mă vadă.
Cu colțul ochiului caut cheile și telefonul.. Prima dată dispare o mână din fața oglinzii, apoi un picior, capul, tot trupul.. Și în urmă rămâne oglinda mânjită de mâinile murdare ale copilului tău…
Așa e dimineața cu mine, ți-am zis cândva.
