În ultimele luni am început să acord mai multă atenție trupei Muse, în mare parte mulțumită lui Paul, care a scris și un articol foarte bine documentat pe tema asta . De asemenea, are obiceiul ca în fiecare emisiune să pună cel puțin o melodie a trupei. L-am văzut atât de entuziasmat încât am zis să le acord o șansă.

Pentru a-mi forma o opinie despre trupă, am ânceput prin a asculta cel mai recent album al lor, Simulation Theory, aparut în 2018. Conceptul prezintă tema opresiunii sub forma melodiilor electronice din anii ’80. Cel mai mult am apreciat intro-urile, dar am inceput să observ cât mai multe similarități cu stilul celor de la Daft Punk în Random Acces Memories. Niște exemple bune ale acestui “împrumut” sunt The Dark Side (Muse), foarte similarp cu Giorgio by Mororder (Daft Punk) sau Blockades cu începutul de la Give Life Back to Music, marea diferenta fiind falsetto-ul marca Thom Yorke.

Cea mai evidentă comparație pe care am întalnit-o este cea cu Radiohead. Mi s-a spus că “dacă îți place Radiohead, sigur vei iubi Muse”. Ei bine, nu e chiar ața, fiindcă de multe ori nu poți diferenția cele doua trupe. Chiar și Matt Bellamy a afirmat, că una din marile sale surse de inspiratie a fost Radiohead, dar intrebarea rămâne: unde se termină inspirația și când începe copierea. Alte influențe aparente mai sunt Queen și Pink Floyd. Așadar, nu sunt un mare fan al trupei deoarece nu reprezinta inovația pe care pretind să o aibă.

Acum că am stabilit că nu îmi place Muse, nu înseamnă că nu respect ascultatorul de Muse. De fapt, articolul ăsta nu e o încercare de demontare a trupei, ci modalitatea mea de a prezenta o modalitate de a soluționa discrepanțele între persoane. Cum ar fi fost să reneg fiecare persoană care nu are aceleași puncte de vedere cu mine?! După ce că trăim într-o societate deja divizată, ar mai lipsi să ne căutăm mai multe motive pentru a accentua aceasta tendință. În final, din finalul discursului meu de trei paragrafe, te indemn pe tine, tu cel care citești, să probezi ipotezele altora, înainte de a ajunge la un verdict. În final, pot spune că generația mea a devenit mult mai tolerantă și a ajuns să prețuiască mai mult ca orice armonia. Mesajul acesta e pentru cei care se preocupă mai mult de răul altuia decât de sine. Totodată, vă invit să citiți articolul lui Paul!

Alex Chiric, clasa a 12-a, Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”