Observ la mine, hipster bătrân cu cercel în ureche de prin anii ’90, o tendinţă îngrijorătoare. Încep să am filocalii matriarhale. Și nu vreau să mai tac. Gata! Spun tot ce cred. Am mai mare încredere în femeile românce decât în bărbaţii români. Scandaloasa concluzie nici nu e greu de accesat dacă mă uit la săraca noastră „cea mai ţară proastă“ condusă de o mână de „leontini sălăjeni“ la costume gris-șobolan.

Băiat de casă la o cazarmă ca a lui Caţavencu timp de douăzeci de ani, crescut în glume cazone și cu prostituate after party, mă consideram în epoca devenirii mele romantice un misogin și un camarad dedicat total frăţiilor masculine. Acum am basculat în partea cealaltă: sunt un misandru. M-am hotărât să trădez. Motive ar fi destule, chiar și de natură statistică. O să ziceţi, cei mai inteligenţi dintre voi, precum Ţuţea: „Cărui bărbat nu-i plac femeile!!? În primul rând, le iubești pentru farmecul lor și, în al doilea rând, pentru că fac oameni“. Dragă Petrică, dragi comeseni, farmec au și bărbaţii, dar tot noi, aceiași bărbaţi, nu avem ce să facem cu el în afara performance-ului lor de cabaret: farmecul lor nu ne este adresat nouă, ci femeilor pe care vor să le fu*ă (întrebaţi-l pe André Gide, dacă nu mă credeţi pe mine). Și, doi, femeilor nu întotdeauna le-aduce barza un om, ba chiar, dacă mă uit în jur, mi se par niște gnomi care au avut șansa să devină oameni, dar nu prea s-au înghesuit că nu era nimic de furat, slash, fu*ut pe sectorul umanităţii. Pe mine m-au ajutat întotdeauna mai mulţi oameni-femei decât oameni-bărbaţi. Bărbaţii se comportă între ei ca niște animale. Și, cum aud că și voi pretindeţi acelasi lucru în raport cu voi, atunci e clar: bărbaţii sunt niște animale care trebuie protejate, cel mult, social. Și nici prea mulţi obraji nu prea am de ce să le-ntorc, cu tot creștinismul meu expandat.

O să ziceţi că m-a traumatizat tata! Da. M-aţi prins. Fiind marinar de cursă lungă, a cam absentat de locul faptei. Dar, dacă stau să mă gândesc la ultimele trei faze cu congenerii din viaţa mea, tot iese un bilanţ negativ. Unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei mi-a spus, când i-am cerut niște bani, că nu are (a)cum pentru că tocmai ce-a dat pe asigurarea mașinii lui 80 de milioane (iar după o săptămână și-a luat câine din Italia. Fuck U, Fănică!); iară cea mai nouă si necunoscută cunoștinţă feminină a mea m-a tras din căcatul în care eram, fără să mă cunoască (mulţumesc, Diana!). Iar altul, altfel mare admirator de-al meu de cafenea, s-a dus la Noua Securitate să mă spună că fumez iarbă.

Deci, să recapitulăm: sunt urâţi, proști manageri de ţară, lipsiţi de solidaritate și se poartă ca animalele cu toate speciile dimprejurul lor. Bunăoară, vin și vă-ntreb: la ce ne mai trebuie bărbaţii, fetelor!!? Nu vreţi mai bine să fugim de fantomele astea cu aspect de luzări undeva într-o insulă!!? Vă gătesc eu și voi îmi citiţi seara la culcare.

Am tot vrut să mai fac niște revoluţii de la Revoluţie încoace. Și bineinţeles că am sunat niște bărbaţi, despre care eu presupozam cum că ar putea ţine o armă sau o pancartă-n mână. Știţi ce mi-au zis, mie, care am patru copii!!!!? Nu pot decât pâna la cinci, că trebuie să iau copiii de la grădiniţă“. WTF!!!!? Cum dracului să schimbi ceva în ţara asta cu niște pămpălăi pe care-i sună vreo ratată cu fundu’ mare care ţipă la papagal să-și miște imediat curu-n casă, că ele n-au timp de prostiile lui Mihaiu!!? Și dacă e să mă uit și înspre catindaţii de-acum, tot Monica mi se pare cea mai cu coaie antisistem dintre toţi guralivii și prezentabilii momentului contemporan ocupării tronului.

Acum, înţelegeți, fetelor, de ce nu-mi plac nici mie bărbaţii însuraţi!!!? Ca și voi, nici eu n-am ce face cu ei. Sunt slabi, narcisiaci și adesea mincinoși. Și te-nșală cu alta! Și pe noi, bărbaţii, sfârșesc prin a ne fu*e fără să ne iubească!

Cel mai fost iubit prieten al meu nu mi-a spus niciodată mai multe decât le-a spus nevestelor lui din pat și bineînţeles că, pâna la urmă, a fugit cu altul și cu banii. Bunăoară, dacă e vorba să-i iei la oaste, cum apare programul „Prima Pi*dă“, cum te-au lăsat în fundu’ gol. Deci și la noi, elfii, e la fel ca la voi, fetelor trecute de treizeci de ani: n-ai cu cine! Și doar dacă mă gândesc bine-bine de tot, există doi cavaleri în viaţa mea pe care mă pot baza: unul a fugit în Germania și celălalt e însurat, dar sunt singurii doi oameni cu care aș pleca într-o expediţie mai mult de două săptămâni fără card de credit la mine.

Așadar, ca să fac o ultimă trecere în revistă a antitezelor pe care se bazează teza mea cum că le iubesc numai pe fete, aș mai putea spune:

Pentru că femeile ridică în sport mai sus și mai bărbătește steagul României de vreo treizeci de ani (!!?), pentru că bărbaţii români sunt mai urâţi decât româncele și mai lipsiţi de caracter decât alţi bărbaţi balcanici, pentru că Herta Müller, această Marlyn Manson a României, l-a făcut șah-mat cu cele cincizeci de cuvinte din limba sa română pe promontoriul culturii de sine, Gabriel Liiceanu; pentru că, trebuie să recunoașteţi, am fi preferat-o de o mie de ori pe Mona Muscă președinte lui Traian Băsescu; pentru că Simona Halep mi se pare mult mai bună la suflet decât Cristian Tudor Popescu, pentru că Elisabeta Rizea m-a impresionat mai mult decât toţi președinţii României la un loc; și apropo de presedinţi, avem un exemplu în funcţie: Băsescu și-a trădat partidul, camarazii și tot buful mandatelor sale pentru ex-a lui Cocoș, Elena Udrea; pentru că a mai importantă generaţie din istoria României, cea pașoptistă, a fost dotată cu cea mai educată și destoinică garnitură de soţii; pentru că singurele mele surse de iubire (ne)condiţionaţă sunt ale unor femei excepţionale din viaţa mea, evident, fără vedere la buric și rivalităţi de câine turbat.