Un grup de oameni orbi a auzit că un animal ciudat, numit elefant, fusese adus în oraș, dar nici unul dintre ei nu știa cum arată. Din curiozitate, ei au spus: „Trebuie să inspectăm și să îl cunoaștem prin atingere, de care suntem toți capabili”. Zis și făcut.

Prima persoană, a cărei mână a ajuns pe trompă, a împărtășit: „Această ființă este ca un șarpe gros”.

Pentru a doua persoană, a cărei mână a ajuns pe ureche, elefantul a părut „un evantai”. Cea de-a treia persoană, a cărei mână i-a atins piciorul, a crezut că este „un stâlp”, asemenea unui trunchi de copac. Orbul care și-a pus mâna pe o parte a elefantului, a spus că este ca „un zid”. Altul, care i-a simțit doar coada, l-a descris ca pe „o frânghie”. Ultimul a simțit colțul său de fildeș și a conchis că elefantul este „neted ca o suliță”.

După modelul parabolei antice, care a călătorit tocmai din India, tu ce zici că este storytellingul – arta de a spune povești prin viu grai? Cum ai ajuns la definiție din perspectiva de ascultător? Care este personajul din familie care te-a apropiat cel mai mult de tărâmul poveștilor? Care este profesorul ale cărui istorioare le ții minte și astăzi, fără efort? Care este liderul al cărui model l-ai urma, pentru că te-a inspirat dincolo de obiectivele profesionale?

Poate cel care te-a făcut să vezi lucrurile diferit printr-o povață care a pus într-o lumină diferită experiența de viață? Poate cel care picta tablouri cu evenimente, războaie, fenomene ale naturii, hărți în cuvinte și prin personaje? Poate cel care reușea să aducă viziunea, lecțiile învățate, dar și drumul către rezultate, sub umbrela unei povestiri? Cum ai simțit că trece timpul? Sau, mai bine zis, ai simțit că timpul trece? Ai negociat vreo clipă cu atenția ta? Sau ai fost exact ca un ștecher într-o priză – omul potrivit, la povestea potrivită?

Acum hai, repede, repede, să analizezi și cealaltă perspectivă – tu, în rolul de povestitor. Când ți-ai invitat ultima oară audiența într-o lume care să inspire acțiune, care să transforme păreri sau comportamente, care să dea de gândit și de vorbit după discurs? Când i-ai făcut cadou câteva minute de adrenalină, emoție, intrigă, personaje, morală, concluzii și poate un îndemn omului care și-a ciulit urechile ca să te asculte?

Oh, dar stai un pic! Se întâmplă cumva să eviți să îmbraci informațiile și analizele în haine de poveste? Se întâmplă cumva să crezi aproape mereu că nu e momentul să apelezi la una din tehnicile de storytelling? Se întâmplă să crezi că oamenii nu mai au ca altădată timp pentru povești?

Ciudat, doar ai observat pe propria persoană că povestea este cea care trece testul timpului și amintirilor. Atunci, oare de ce nu ai fi la fel de darnic, când îți vine rândul? Studiile de cercetare întăresc concluziile experiențelor personale și susțin că e musai să accesăm imaginația oamenilor prin storytelling – dacă aranjezi discursul într-o formă de poveste, ai de 22 de ori mai multe șanse să rămâi în mintea publicului. Dacă plănuiești să te exprimi doar prin statistici, poate ar fi bine să știi că acestea au în mod obișnuit o rată de reținere de numai 5-10%, iar când sunt asociate cu storytelling, rata de reținere crește la 65-70%.

Sigur, la început de drum e nevoie să conștientizezi când ai trăit o poveste care merită să fie împărtășită, să înțelegi cum să alegi informațiile pentru discurs, cum să structurezi detaliile și cum să le livrezi către public. Nu există un moment potrivit pentru storytelling. El este potrivit în orice moment, dar pentru asta este nevoie ca tu să te pregătești din timp, ca să știi cum să spui o poveste.

Așa că hai să testezi stilul tău de povestitor, să faci o incursiune ghidată în lumea tehnicilor celor mai relevante pentru stilul și poveștile tale și să observi stiluri diferite într-o comunitate a povestitorilor, la Fundație din 8 mai!

Iulia Ivanov

Iulia Ivanov este trainer și din 8 mai susține la Fundația Calea Victoriei un Atelier de storytelling.