Din ianuarie 2020 nu mai participasem la o degustare în vie. Deși era iarnă și un pic cam frig, tot a fost memorabil pentru că italienii de la Azienda Artico ne-au întâmpinat cu mâncăruri locale și vinuri bune din regiunea Abruzzo și noi ne-am simțit super, chiar printre rândurile de viță de vie. Duminică am avut parte de toate astea, plus o vreme frumoasă, de vară, la Crama Ferdi (da, am fentat potopul din București). Atmosfera a fost atât de relaxantă și de plăcută încât vreau să o împărtășesc cu voi. Observ că ieșirile la cramele din Dealu Mare au ajuns niște alternative foarte faine la weekendurile pe litoral, deltă sau munte.
Accesul e facil, pe un drum curat, asfaltat, ce se desprinde din DN1 imediat după Ploiești. De acolo am mai mers 15-20 min (în total cam o oră, ceea ce e foarte decent). Ideea de eveniment la cramă e și mai atractivă decât degustările simple (tehnice) pe care le practicam eu pentru că mâncarea și muzica aduc un plus de savoare, iar atmosfera este vibrantă când se adună mai multe persoane (au fost aproape 30).
Crama Ferdi e mică, atât ca volum de producție, cât și ca dimensiuni fizice ale locației, însă atât vinurile sunt premium, cât și amplasarea feerică, într-o zona deluroasă liniștită; rândurile de vii încep imediat din spatele casei și se înfundă în pădurea din dealul din apropiere. E un loc minunat în care mă gândesc că se pot ține multe evenimente, inclusiv ședințele săptămânale de board ale corporațiilor, ce se pot prelungi apoi cu regal gastronomic însoțit de un masterclass de vinuri românești de calitate.
Știam de dinainte și vinurile și crama, dar cred că am vizitat-o doar în perioade reci, pentru că acum m-a surprins plăcut explozia de verde și cireșul în pârg sub care am ținut degustarea .
Nu în ultimul rând, vizitele anuale la cramele mici, precum aceasta, înseamnă și revederea cu un prieten, proprietarul și familia lui. În cazul cramelor mari, de cele mai multe ori te întâmpină angajații care se mai și schimbă, uneori, și se pierde sentimentul acesta de familiaritate.
Pe Ferdi, proprietarul, care este vigneron, winemaker, și în general om bun la toate, îl cunosc deja de câțiva ani buni, de când l-am căutat special să îi degust vinurile pe care le lăudau prietenii mei. La început, prin 2009, făcea vinuri din pasiune, pentru consum propriu și pentru prieteni și le croia exact cum văzuse pe la cramele de afară: puternice, extractive, cu concentrare mare de fruct și mai ales, cu intervenții minime (sulf și alte substanțe chimice). S-a dezvoltat organic, pe măsură ce prietenii erau din ce în ce mai mulți și doreau să-i încerce vinurile. De curând oferta a fost completată și cu vinurile albe și rose, care ies la fel de bune precum cele roșii care l-au impus. Respectă aceeași rețeta și nu prea are cum să dea greș: vinurile se fac în vie, nu în cramă. Asta înseamnă o vie cu două tăieri anuale în verde, diminuând mult randamentul în favoarea creșterii calității strugurilor care, așa cum am mai zis, acumulează mai multe zaharuri și substanțe polifenolice ce vor contribui ulterior la buchetul vinului.
De câțiva ani i s-a alăturat și Paul, fiul, imediat după terminarea studiilor, astfel ca tabloul general se apropie ușor, ușor de cel al cramelor vizitate de mine prin Italia, și îmi vine în minte Tenuta Oderisio, unde am întâlnit 3 generații de vinificatori, mândri de ce au reușit să construiască, și mai ales mândri de legătura puternica dintre ei; chiar zilele trecute am deschis ultima sticla de Don Panfilo 2011 din colecție, un vin dedicat seniorului ce a întemeiat crama. Mie astfel de povești mi se par mult mai sustenabile decât cele cu start-up-uri, exit-uri și multe milioane de dolari.
Evenimentul a fost powered by Ileana Braniște, care gătește de ani buni prin wine-barurile din capitală și ne-a surprins cu piruete de la rețete simple, tradiționale, gen salată de vinete și zacuscă de ghebe la chestii mai sofisticate, atent gândite să se potrivească la lista de vinuri propusa de Ferdi. Am apreciat în mod suprem colțunașii umpluți cu carne de rață și bucățele de champignon ce a mers bine cu Feteasca Neagră, după cum chifteluțele de berbecuț, ușor picante, au mers cu nou lansatul Cuvee Unchiu Puiu, un asamblaj de Merlot, Shiraz și Blaufrankisch. Mușchiulețul de porc în crustă de cacao a alunecat mai ușor ajutat de Cabernetul Franc, majoritar în asamblajul Cuvee Francisc.
Am degustat și vinurile proaspăt produse: Sauvignon-ul Blanc 2021, la fel de vioi precum cel din 2020, și chiar mai plăcut, pe post gust, Cuvee Alexandra, un field blend din vițe de vie vechi de peste 50 ani, de Tămâioasă Românească, Riesling Italian și Sauvignon Blanc. Spre deosebire de asamblaj, unde se combină calitățile unor vinuri deja create pentru a obține un vin mai bun, cepage-ul (field blend) se realizează prin vinificarea la comun a două sau mai multe soiuri culese în același timp de pe aceeași parcelă. E o tehnică veche, optimizată, întâlnită încă în multe crame. Vinul e bine gândit, fiecare soi aducându-și aportul fie la aromatică, fie la structură, fiind perfect pentru vara ce tocmai a început.
Din păcate, rose-ul 2020 deja s-a epuizat, ceea ce e și o veste bună și rea în același timp. Eu l-am degustat prin ianuarie, când v-am îndemnat să cumpărați și nou lansatul la acea vreme Rezerva Cabernet Sauvignon (azi, la câteva luni distanță, constatăm că nu mai e la vânzare). Aflu că în curând se va îmbutelia Chardonnay-ul fermentat și maturat în baricuri, zice-se chiar mai bun decât cel anterior, deci fiți pe fază și luați măcar 2 sticle (una o beți lângă un preparat cu sos alb iar cealaltă o puneți la păstrare să puteți observa evoluția și formarea notelor terțiare după 1-3 ani).
Deși e o cramă mică, chiar micro, cu cele 4-5 hectare lucrate, totuși a lansat 14 etichete, semn că nu se mulțumeste cu puțin și experimentează în continuu. Zic să intrați pe site (www.cramaferdi.ro ) sau să le căutați vinurile prin magazinele de specialitate, pentru că, nu-i așa, există viața și în afara marelui retail cu care ne-am cam obișnuit și pe care de multe ori nici nu-l mai putem ocoli, oricât de mult bine am vrea să facem afacerilor mici, din care se susțin familii întregi.
*
Urmează Congresul anual de la Iepurești, un dezmăț vânătoresc udat bine cu vinuri aduse de fiecare de acasă, deci tot un BYOB, doar că unul neobișnuit, estival, într-un mediu aerisit de țară. Coc vinete pentru o salată, fac pâine și iau cu mine un Assyrtiko din Santorini și un rose grecesc special, produs în 2007 și îmbuteliat după 13!!!! ani de Apostolos Thymiopoulos. Au fost doar câteva cutii alocate pe România și am reușit să pun mâna pe două sticle. Deja știu cu ce îl voi asorta: confit de fazan.
P.S.: eveniment privat în care coechipierii își dau silința să asocieze exclusiv mâncare home made cu vinuri din colecțiile personale.
