Dicționarul prostiei universale
Gustave Flaubert, autorul romanului Madame Bovary, a visat toată viața un tratat despre prostie. L-a și scris (deși nu a reușit să-l termine) sub forma romanului Bouvard și Pécuchet, povestea comică a doi copiști care, căpătând o moștenire, se retrag la țară și se dedică acolo cunoașterii universale: de la agricultură până la religie și de la grădinărit la chimie, ei se ocupă cu toate și ratează în toate. Cei doi încearcă să absoarbă cărți și informații din cele mai variate domenii, dar tot ce reușesc e să copieze și să nu înțeleagă nimic. Prin personajele celor doi copiști, Flaubert caricaturiza toată știința timpului său. „O să vomit peste contemporanii mei tot dezgustul pe care mi-l inspiră”, anunța el.
Ei bine, Dicționar de idei primite de-a gata ar fi trebuit să facă parte din al doilea volum – pe care Flaubert n-a mai apucat să-l scrie – din Bouvard și Pécuchet. Desigur, el poate fi citit de unul singur, fiind o operă perfect autonomă. Ca orice dicționar, Dicționar de idei primite de-a gataeste compus din definiții. Însă aceste definiții sunt pur satirice. Flaubert definea prostia drept „încăpățânarea de a trage concluzii”. De aceea, definițiile din Dicționar…reprezintă o colecție de locuri comune, de clișee, o adunătură din acele ziceri „înțelepte” pe care le primim moștenire și le luăm de bune fără să ne mai batem capul dacă ele chiar au vreo noimă. Gândiți-vă un moment la toate clișeele din limbajul fotbalistic: „am luat o opțiune serioasă în lupta către titlu”, „jucătorul se înalță magistral”, „o pasă de geniu”, „trebuie să ne facem jocul nostru” etc. Desigur, Flaubert n-a avut șansa de a culege perlele de înțelepciune din campionatul românesc de fotbal, dar se descurcă destul de bine cu ce are. Dicționarul lui tratează probleme cam de aceeași teapă.
De pildă:
„CÂINE – Anume creat pentru a-și salva de la moarte stăpânul. Câinele este prietenul omului.
IMBECILI – Toți cei care nu gândesc ca tine.
NAȘTE (A) – Cuvânt ce trebuie evitat: înlocuiți-l cu fericitul eveniment: «Și când va avea loc fericitul eveniment?»
TREISPREZECE – Trebuie să eviți cu orice preț să fiți treisprezece la masă, dacă vrei să nu ți se întâmple o nenorocire. Cei ce nu cred în asemenea superstiții vor spune pe un ton de glumă: «O să mănânc eu cât doi!» Sau, dacă sunt și femei de față, vor întreba dacă vreuna dintre ele nu este cumva însărcinată.”
Și așa mai departe. Prostiile și locurile comune sintetizate de Flaubert în Dicționar de idei primite de-a gatanu și-au pierdut actualitatea. Prostia este universală și se manifestă în formă continuată. Dicționarullui Flaubert apare în versiunea marii traducătoare Irina Mavrodin, fiind bogat (și inteligent!) ilustrat de Mircea Pop.
Semnat: PR-ul de serviciu al Editurii ART.
Gustave Flaubert, Dicționar de idei primite de-a gata
traducere de Irina Mavrodin
Editura Art, 2018
