Atmosferă apăsătoare. Valurile de refugiați ne amintesc că trăim foarte aproape de un focar ce se poate extinde oricând și la noi. Ceea ce făceam ieri pare astăzi o joacă sau o alintare. Să postezi o asociere între mâncare și vin poate fi considerat indecent știind că la câțiva pași niște copii suferă de foame și de frig. Văd o mobilizare exemplară a românilor și trag speranțe că lucrurile își vor reveni la normal cât mai repede. Indiferent de deznodământ, suntem datori față de noi să fim în echilibru și să încercăm să păstrăm aparența de normalitate, măcar pentru copiii noștri, daca nu chiar și pentru psihicul nostru. Nu vom înceta să ne vedem cu prietenii la un pahar de vin sau să ieșim la film sau shopping, așa că voi continua să vă prezint succint câteva informații din lumea vinului, de data aceasta în culori mai reci, fără tușa emoțiilor hedonistice obișnuită.

În cele două săptămâni de la începerea războiului am avut ocazia să servesc vin refugiaților ucraineni, de la ei aflând chiar că au în sudul țării crame care fac vinuri de calitate, una numindu-se chiar Cotnar; probabil vinul din Ucraina are aceeași imagine în lume precum cel romanesc, foarte ștearsă, pe măsura investițiilor în PR; la fel ca la noi, principala piață pentru vinul lor este cea locală, ceea ce nu e un lucru rău per se, însă un prestigiu mai mare și o cerere crescută pentru export nu strică.

*

Am organizat la Lova Wine Bar primul eveniment din București al Cramei Dradara, din arealul Crișana, podgoria Miniș. Surpriza a fost uriașă, pentru că fiecare vin din cele 5 aliniate la start a fost excelent. Însă doar noi, cei în necunoștință de cauză, am fost luați prin surprindere, pentru că oenologul Cosmin Reaboi care ne-a și povestit vinurile știa foarte bine ce pasiune și ce volum de munca a investit și știa că nimic nu s-a obținut la voia întâmplării, ci în urma unui efort concentrat și mai ales scontat. Pentru că nu e puțin lucru pentru un proprietar de vie să permită unui oenolog sa creeze vinurile pe care acesta le vrea (în concordanță cu oferta terroir-ului); pentru că e foarte greu pentru același proprietar să nu intervină și să ceară doar vinuri comerciale, în ton cu tendințele pieței. Dacă aș forța o comparație, as zice ca Dradara e un fel de FCSB la care Becali nu sună antrenorul de pe bancă pentru a-i decide echipa și tactica de joc 🙂

Ca urmare, am băut probabil cea mai bună Fetească Regala de până acum, eu nefiind fan al acestui soi tocmai pentru că nu găsisem un oenolog care să scoată ce e mai bun din cel mai răspândit strugure alb romanesc.

Sauvignon Blanc a fost a doua surpriză, datorită tipicității de soi – chiar și trezit din somn, nu ai cum să confunzi vinul acesta cu altceva; aciditatea ridicată îl face un deliciu în asocierile culinare, însă valoarea ridicata a ABV (14%) nu îl recomandă pentru o seară lungă de vară – după 3-4 sticle în doua persoane e posibil să se rupă filmul, deci in serile lungi de vară rămâneți pe spriț sau descoperiți rieslingul nemțesc care are chiar și 8 sau 9 procente de alcohol by volume.

Deși eram sceptic cu orange wine, am descoperit un soi care a făcut ca acest stil de vinificare să devină plăcut și chiar ușor băubil – Dradara are plantații de Palava, o încrucișare de Gewurtztraminer și Muller Thurgau obținută în Cehia în 1953. Surpriza foarte plăcută, recomand măcar o dată să încercați (se poate testa la pahar la Lova).

Trec peste rose (foarte bun și el) pentru că nu sunt mare fan al rose-urilor și vreau să aduc un omagiu vinului obținut din recolta 2019 de Fetească Neagră care este absolut încântător. Recolta a suferit masiv dpdv cantitativ de pe urma condițiilor meteo, însă boabele de strugure rămase intacte au ajuns la o dezvoltare polifenolică perfectă, vinul obținut fiind ca o esență de parfum – un fel de esența de Fetească Neagră. Pentru că am prieteni care nu cred că un vin romanesc poate ajunge să coste 50 de euro, mi-am propus să le dau să deguste și să observ reacția lor, în special după niște vinuri franțuzești sau italienești. Sunt convins că nu va dezamăgi, indiferent cât de copleșitoare poate fi marca unui vin de import (Chateauneuf du Pape or whatever).

Ca întotdeauna, îndemn la echilibru: nici să nu ne exaltăm că noi facem vin de mii de ani și nu acceptăm sfaturi de la nimeni, nici să ne prosternăm în fața unui brand construit cu migală și multe resurse de-a lungul a zeci de ani. E foarte greu, dar măcar suntem datori să încercăm. Unii nici măcar nu-și propun asta și aleg deliberat una din cele două tabere.

Chapeau bas Dradara și Cosmin Reaboi!

*

Tocmai s-a lansat un vin special, o Fetească Neagră creată de Aurelia Vișinescu dintr-o recoltă a anului 2016; tocmai ce mi-a stârnit curiozitatea și îmi doresc să-l degust cât mai curând 🙂

”În viață, în vie și în Univers există un timp perfect pentru fiecare acțiune. Un timp pentru sădit, un timp pentru rodit și altul pentru cules roadele. La Săhăteni, am învățat ce înseamnă răbdarea și chiar bucuria de a da timpului voie să curgă cu rost.

Prima recoltă de Fetească Neagră am avut-o în 2006. Acest vin, născut la 10 ani distanță, vine ca o încununare a tuturor lecțiilor pe care le-am învățat, bob cu bob și ceas cu ceas.

Este un vin născut la ceas de sărbătoare și reprezintă o măsura angajamentului pe care ni-l luăm în fiecare an să dăm naturii voie să ne surprindă, iar noi să ne dăm silința să ne autodepășim.” – A. Vișinescu

*

La Lova Wine Bar susținem producătorii locali în general, pe lângă cei ce creează licoarea zeilor și ne-am comandat pahare fatto a mano de la artistul plastic Iulian Bordianu.

*

Proprietarul cramelor ce produc Caii de la Letea sau Prince Matei a pus la cale un eveniment epic ce va avea loc pe 17 martie, cu un regulament inedit ce poate fi consultat aici; va fi o degustare în orb a unor vinuri românești și internaționale cu scopul de a determina în ce măsură calitatea unui vin determină valoarea produsului (prețul de piață). Totul a pornit de la o provocare lansată pe 7 februarie de Marius Iliev.

M-am înscris și eu și sunt convins ca va fi mega fun; pe de o parte concurenții se vor strădui să ghicească ierarhia vinurilor în funcție de preț, pe de altă parte, dacă vor stabili o ierarhie a calității diferită de cea a prețurilor va sufla vânt în pânzele celor ce susțin că unele vinuri românești merită prețurile mari cu care au ieșit în piață, chiar dacă nu au încă brand awareness international.