Am observat o chestie: oamenilor a început să le fie frică să vorbească despre lucrurile astea… Despre iubire, dragoste și credință. A devenit, cumva, desuet. E desuet și să folosești cuvântul desuet, dar nu despre asta vorbim aici…

O fi din cauza iluziei accesibilității la o alternativă umană imediată? Căutarea unei opțiuni instantanee pe internet? P***a mă-sii, nu știu exact. Cert e că nu mai vrea lumea să vorbească despre dragoste.

E un reflex emoțional colectiv care ne “protejează” de codependență sentimentală. Pot să înțeleg… Sunt însăși paradigma omului incapabil de a relaționa pe termen lung.

Cu toate astea, îmi place dragostea! Și-mi place și expunerea ei stilizată. De aia îmi plac foarte mult filmele cu și despre dragoste!

Plus că, e și de sezon!

Deci, avem o liste de filme cu și despre dragoste!

Că să nu mai zic, dacă aveți recomandări, băgați-le fără frică în comentarii!

1. Punch-Drunk, Love (reg. Paul Thomas Anderson, 2002)

Că tot zicea lumea că unul din marii absenți de la Oscaruri a fost Adam Sandler, ei bine, asta cred că a fost primul rol dramatic mai serios pe care l-a făcut el.

Iar Paul Thomas Anderson e unul din cei mai mari regizori contemporani; ca să dau și exemple clare, a făcut așa: Magnolia, Boogie Nights, The Master, monumentalul There Will Be Blood și alt film despre dragoste și relații bolnave, adică Phantom Thread.

Punch-Drunk Love marchează și debutul colaborării dintre PTA și chitaristul de la Radiohead, Jhonny Greenwood, pentru soundtrack. Și da, s-a întâmplat magie!

Filmul are un umor sec și de situație, jucat la perfecție de Sandler, care interpretează un om cu abilități de socializare aproape inexistente și cu un simt bizar de eficient al afacerilor și al chilipirurilor.

În rest, e una din cele mai elegante și frumoase povești de dragoste făcute vreodată care implică și o armonică. Atât va zic!

2. Wild at Heart (reg. David Lynch, 1990)

Aici o avem pe Laura Dern foarte tânără și destrăbălată și pe Nicolas Cage fix în momentul în care juca fără nicio opreliște, cu o inconștiență anormală. De aia are atâta farmec filmul asta.

Despre David Lynch nu mai zic nimic, deja e cu totul altă ligă aia.

Dar foarte rar am văzut o combinație mai bună de actorie, vădit cabotină, umor absurd și dragoste nemărginită. Toate așezate pe ochiul magic și mâna fermă a lui Lynch. Filmul are o estetică total aparte și e și o scrisoare de dragoste adusă Americii, lucru pe care Lynch l-a făcut în repetate rânduri.

Nicolas Cage este uriaș, mai ales într-o secvență în care explică care este expresia absolută a individualității unui om și cum dragostea e o chestiune de alegere profund viscerală.

Epic!

“This world is wild at heart and weird on top.” 

3. Far From The Madding Crowd (reg. Thomas Vinterberg, 2015)

Asta e o nuvelă care a tot fost ecranizată, dar nimănui nu i-a ieșit la fel de bine cum i-a ieșit domnului Vinterberg, un regizor care n-a făcut niciun compromis în întreaga lui carieră.

Vinterberg, inițial a fost colegul de “formație” al lui Lars Von Trier, în anii ’90 când au început mișcarea “Dogmă”, în care și-au jurat că n-o să facă film după nicio regulă a cinematografiei convenționale. Și așa au ieșit filme ca Festen, Idioterne, iar din mâna domnului Vinterberg, mult mai recentul The Hunt, în care Mads Mikkelsen este… este… foarte bun!

Revenind, ăsta e unul din cele mai omenești filme ale acestui regizor care știe cum să livreze emoția într-o manieră foarte naturală și sinceră.

Rar am văzut un film care să-mi explice importanța dragostei nemărginite, care arde mocnit, încontinuu, necondiționat.

Totul se întâmplă și într-o Anglie Victoriană, campestrală și izolată, de unde și titlul.

Recunosc, asta e un film pe care l-am revăzut de vreo patru sau cinci ori!

Foarte pe scurt, cam astea ar fi, de aia vă și spun, dacă aveți recomandări, dați cu ele, nu va sfiiți la dragoste!

“This world is wild at heart and weird on top”