Au fost câteva voci de-a lungul vremurilor care s-au împletit și potrivit perfect, ca un cuplu de îndrăgostiți aflați mereu la început. Și nu mă refer aici la trupe formate din două sau mai multe voci superbe, nu la Simon & Garfunkel, nu la Kings Of Convenience, ci la duete, duete care au început ca doi oameni cu voci și cariere uriașe pe cont propriu și care s-au unit pentru a ne aduce nouă magia. E nevoie de mult mai mult decât două voci extraordinare pentru un duet reușit. E nevoie de chimie, de foc și poate și de apă, uneori. E un talent să strălucești, dar e un talent și să-ți faci partenerul să strălucească.

Sunt duete care s-au consumat o singură dată, pentru câte un cântec (“Under Pressure”, ah?), și duete care au rămas în istorie și parcă acum ți-e și greu să-i mai privești pe cei doi separat. Duetul este și arta de a crea iluzii. Iluzia unei romanțe, unei prietenii – important e să faci să pară că e “un ceva” real.

Nu despre duetele care au venit și s-au stins imediat vreau să vă vorbesc aici, ci despre alea care au rezistat, care au generat suficientă căldură pentru măcar un album de cântece. Am încercat să fac o listă cu ce cred eu că se încadrează la acest capitol și ar merita măcar o ascultare, ca să nu zic că ar merita băgat direct la inimă.

Ella Fitzgerald & Louis Armstrong: Ella and Louis (1956)

Otis Redding & Carla Thomas: King & Queen (1967)

Smith & Burrows – Funny Looking Angels (2011)

Nancy Sinatra & Lee Hazlewood: Nancy & Lee (1968)

Elis Regina & Antonio Carlos Jobim – Elis & Tom (1974)