Căutam o cârciumă pe Facebook într-una dintre zilele trecute, cârciumă al cărei nume începe cu literele G și O, când, după tastarea primelor două litere, mașinăria domnului Zuckerberg a început să înșire automat câteva pagini ale Atotputernicului. Recunosc că în primă fază mi s-a cam înmuiat mâna pe mouse la vederea acestora și o scurtă perioadă am rămas blocat de nedumerire. Sigur, știam că e în tot și în toate, dar pe Facebook nu mă gândisem că și-a făcut cont. Cuprins de frenezia cercetării acestei spețe, vorba lui Arghezi : „…vreau să îl pipăi și să urlu: Este!” – , am lăsat la o parte cele culinare și I-am tastat și numele în română. Minune, El are și pagină locală, două chiar. Diferența majoră mi s-a părut la numărul de prieteni, pagina în engleză avea 7 milioane, cea în româna doar vreo 3000, se pare că nu toți românii răspund cererii Lui de prietenie. Vă imaginați mesajul : „Dumnezeu vrea sa fiți prieteni. Răspunde cererii de prietenie”. În pagina românească apărea sub nume descrierea – personaj fictiv, ceea ce m-a pus puțin pe gânduri și m-a afundat în cercetare. Astfel am descoperit că pagină au și toți sfinții și apostolii, are chiar și Iuda (ce se dă drept persoană publică) și Arca lui Noe, ba chiar și Patriarhia Română. Facebook-ul un mediu sacru în care poți vorbii cu orice sfânt, te poți confesa public sau pe mesaj privat, un mediu în care poți fi prietenul Celui de Sus și îi poți da like atunci când te apasă ceva pe suflet.
Toate astea n-au însă nici o legătura directă cu gastronomia despre care se presupune că ar trebui eu să mă ocup. Aparent. În fond cumva există o legătură ce are la bază o idee mai veche de a mea cum că un mare rău pe care îl face internetul este acela de a banaliza valori pe care nu le înțelege. Și astfel ajungem într-o epocă în care trei cuvinte ale unui influencer agramat devin mai prețuite decât un eseu al unui scriitor talentat, în care share-ul de citate celebre îi face pe unii să pară că au citit mai mult decât programul tv, în care o cârciumă mediocră devine reper pentru că primește kilograme de like-uri de la tot soiul de personaje pentru care cea mai mare invenție culinară este ceafa de porc la grătar. În ultima vreme am stat și observat ce se întâmplă în mediul virtual cu critica gastronomică și recenziile de cârciumi. Am făcut un exercițiu de imaginație și am încercat sa aleg o locantă după ce spune netul, ca un turist nou în oraș, ca și când n-aș avea habar de obiceiurile culinare dâmbovițene. A ieșit un dezastru din toate punctele de vedere. Nimic corect, sau mă rog media părerilor duce într-o zonă cu totul greșită. Să fii turist în capitala patriei noastre și sa te lași ghidat de internet poate deveni sport extrem. Vei mânca shaorma, te vei trezi că în loc de restaurantul exclusivist la care vroiai să mergi ajungi într-o cârciumă plină de băiețași și fetițele lor în care muzica urlă iar singura cină pe care o poți lua e o sticlă de vodcă cu energizant. Să fii online e ceva, dar e departe a fi totul, nu cred în recenziile de cârciumi fără autori sau cu autori fără autoritate în domeniu. În bucătărie, în artă și în religie nu există democrație, nu se aplică principul conform căruia e așa cum spun cei mai mulți. Nicidecum. E ca și cum ai organiza meciuri de fotbal fără arbitru, fără autoritatea competentă car dezvoltare a diletantismului, un efect secundar al accesului ultra rapid la informație, efect ce din păcate devine malign. Se întinde dincolo de granițele experimentului sau amatorismului devenind încet dar se monitorizează jocul și fluieră atunci când e off-side. Revoluția internetului a născut un mediu propice deigur voce autorizată. Dacă ieri încă ne distram că internetul ne dă drept reper în top zece restaurante un pub și Dumnezeu are cinci pagini de Facebook ( Preputernicul, Singurul, Atot, etc.), azi lucrurile arată cel puțin dubios. Oameni care se tratează de orice boală cu un simplu search pe Google, psihoterapeuți on-line cu sfaturi din sfera lui Von Kloss Ignatenko, politicieni naționalisto-populiști cu fraze traduse din germană pe Translate, diete minune care pun ficatul pe chituci și multe altele. Social Media tinde să devină Socialist Media iar Dumnezeu va părăsi ușor și definitiv mediul virtual în atare condiții.
