Am scris poemul ăsta, Brațul promis, cînd eram mai tînăr. E din volumul Iubitafizica. E o poveste, cu rădăcini în mitologia sud-americană, despre ceea ce se întîmplă atunci cînd dragostea dispare, cînd totul se termină. Însă, nothing really ends, vorba lui dEUS.

***

Cînd totul se termină, ce mai rămîne?

Amintirile, nişte antropofage graţioase

manipulează timpul cu nonşalanţă

manipulează visele şi sîngele

ademenesc inima în camere întunecoase şi reci

în care se aud cele mai înnebunitoare muzici

care s-au inventat vreodată.

Ce mai rămîne cînd totul se termină, mai rămîne ceva?

Amintirile nu mai folosesc de mult la nimic

însă nu le poţi lăsa singure

trebuie să trăieşti împreună cu ele, pînă la capăt

aşa cum te culci în fiecare noapte cu o aceeaşi boală incurabilă.

Cînd totul se termină, mai rămîne ceva?

Femeile nu ştiau să răspundă la asemenea întrebări

dar se purtau de parcă ar fi cunoscut dinainte

răspunsurile la toate întrebările lumii.

De aceea cînd nu îi mai puteau suporta alături pe bărbaţii lor

ele îşi dădeau foc la pat

cînd nu îi mai puteau privi, îşi scoteau pur şi simplu ochii

cînd nu îi mai puteau iubi, îşi străpungeau inimile

cu un cuţit cu lama lungă şi subţire.

Ce mai rămîne cînd totul se termină

cînd femeia de lîngă tine îşi dă foc la pat

ca să nu te mai poţi aşeza lîngă ea

cînd îşi scoate ochii pentru că nu vrea să te mai vadă

cînd îşi sădeşte un cuţit în inimă pentru că nu te mai poate iubi?

Bărbaţii nu ştiau să răspundă la asemenea întrebări

dar se purtau de parcă ar şti că pentru toate aceste întrebări

nu există decît un singur răspuns

deşi bărbaţii purtau la ei mai multe răspunsuri

de care nu se despărţeau niciodată.

De aceea dacă un bărbat îşi înşela femeia care îl iubea

şi îl aştepta în pat cu ochii deschişi

el trebuia să îşi taie un braţ –

erau bărbaţi şi îşi tăiau braţul promis

şi, în scurt timp, toţi bărbaţii rămăseseră cu un singur braţ

şi totul părea cît se poate de firesc.

Văzîndu-şi bărbaţii cu un singur braţ

femeile ştiau că nu vor mai fi înşelate şi a doua oară

pentru că un bărbat fără amîndouă braţele nu ar mai fi bărbat

şi ele ştiau asta, şi ei ştiau că ele ştiu asta.

Dar ce mai rămîne cînd totul se termină?

Cînd bărbaţii cu un singur braţ

simţeau că nu îşi mai iubesc femeile – ei nu le înşelau.

Pur şi simplu îşi retezau şi celălalt braţ

pentru că un bărbat care nu mai iubeşte nu mai este bărbat

şi atunci la ce bun cele două braţe, la ce bun un singur braţ?

După ce se castrau şi de celălalt braţ

bărbaţii coborau la rîu, pentru a înota cît mai departe.

(Credit imagine: Shutterstock)