La sfârșitul săptămânii trecute am lansat noua temă a celui de-al optulea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Tema a fost legată de Săptămâna Minților Deschise la Radio Guerrilla, cu ocazia împlinirii a 16 ani de Radio Guerrilla, duminică, 29 noiembrie: Care este omul, lucrul sau chiar acțiunea care v-a deschis ultima oară mintea și în ce mod?
Concursul se încheie joi, 3 decembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 4 decembrie.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
– Ai auzit când a intrat basul?
E mijlocul anilor 80, într-o sufragerie ca toate celelalte din acea perioadă. Am doar vreo 4-5 ani și stau cu tatăl meu pe jos, pe covorul persan cu franjurile pieptănate, iar în față, servanta cu paharele de cristal Bohemia. Pe servantă e obiectul magic – un magnetofon! Îngrijit cu sfințenie, șters de praf și capul de redare șters cu un băț de chibrit cu vată în vârf, îmbibată în spirt. De o parte și de cealaltă a servantei sunt boxele. Stăm pe jos ca sunetul să vină spre noi, să ne treacă prin inimă și să simțim vibrațiile parchetului.
“Child in time” de la Deep Purple se scurge din boxe în sufletul meu și tati îmi explică meticulos rolul fiecărui instrument și felul în care sunetele devin muzică și magie.
Ritualul se repetă cu Creedence Clearwater Revival, Uriah Heep, Black Sabbath, Rolling Stones și multe alte trupe “furate” de la Europa Liberă.
Tati nu știe engleză și de aceea toate titlurile pieselor mi le zice în română, fiindcă așa le aflau și ei de la Cornel Chiriac.
Toate numele astea sunt doar șoptite, nu se știe cine ne ascultă, dar ele pătrund în mintea mea și deschid uși spre alte povești și gânduri despre libertate, istorie, identitate și valoare.
Tatăl meu a fost primul om care mi-a deschis mintea spre acest “posibil” care a devenit realitate în ’89. El m-a învătat să caut valoarea în ceea ce citesc, ce ascult și în oamenii pe care îi întâlnesc. Sp nu-mi uit identitatea de urmașă a răzeșilor lui Ștefan cel Mare și nepoată a unui deținut politic la Aiud. Să nu uit istoria familiei și să nu renunț la nicio fărâmă din libertatea de care mă bucur acum.
Și totul a început cu o chitară bas…
***
Sursă foto cover aici.
