mai taie din frumosul tablou cu oameni
așa încît să poți lăsa deoparte lacrimile
pe care ți le stoarce orice om; taie orice urmă de om:
să nu-ți mai amintească nici un drum de mersul țanțoș,
nici cîmpul de vreo pîine, pădurea de casă și dulap,
piatra de zid, izvorul de apa de băut, iazul, lacul sau marea
de vreun înotător, de bărci, vîslași, corăbii sau vapoare,
nici stînca de cățărător, nici norișorii
de cei ce-nfruntă vremea, nici peticul de cer
de vreo privire-n sus, de avioane sau rachete – nimic
să nu aducă aminte de nimic; ci doar albul de alb
negrul de negru, roșul de roșu, dreapta de dreaptă
rotundul de rotund;
de leac să-i fie sufletului meu bolînd.
(traducere de Gabriel H. Decuble)
Credit foto: aici
