Mereu o suspectasem că în spatele acelor priviri tîmpe ale ei se ascunde ceva de o gravitate vitală, un sens ascuns al devenirii sau cam așa ceva, e greu de pus în cuvinte adîncul pe care îl simțeam plutind pe dedesubtul acelor ochi placizi și terni, ca două cartoane colorate.
Tata a luat-o în brațe cu gesturi mecanice, așa cum călăul își îmbrățișează victima doar pentru a-i potrivi mai bine ștreangul, îndreptîndu-se cu pași siguri, dar cu gîndul în altă parte, spre locul execuției. Tăiase multe găini la viața lui, dar găina bătrînă, trecută prin viață, pe care acum o ținea în brațe, avea un plan. Priveam întreaga scenă cu presimțirea dezastrului, însă tata era liniștit, el niciodată nu privise o găină în ochi, niciodată nu se întrebase ce se poate ascunde în spatele acelor cortine cristaline simetrice.
Soarele dimineții se reflecta în lama satîrului pe al cărui mîner se puteau vedea dîre vechi de sînge închegat, și, cu fiecare pas cu care tata se apropia de locul execuției, găina din brațele lui întinerea și descreștea, acum era – o vedeam – o găină tînără, cu pene strălucitoare, o găină clocotind de viață.
Tata niciodată nu a fost atent la detalii, el mereu a știut la perfecție tot ce trebuie făcut, el a fost arhitectul domestic vizionar al propriei vieți, dar și al vieților noastre, mișcîndu-se cu lejeritate pe o hartă căreia însă niciodată nu i-a știut dedesubturile. Găina din brațele lui întinerea de-acum văzînd cu ochii, însă tata n-avea ochi pentru miracolul care se petrecea în brațele lui, și găina nu doar că întinerea cu fiecare pas al celui ce-o ducea spre moarte, dar deja începuse să descrească binișor, acum era o puicană cu pene imaculate și cloncănituri care îi strigau pofta de viață, dar tata – tata era cu gîndul în altă parte, el privea tot înainte, spre buturuga din fundul curții pătată de sînge, pe care, cu aceleași gesturi mecanice și cu gîndul mereu în altă parte, a așezat oul în care se transformase între timp găina aceea bătrînă. Găina redevenise oul din care eclozase cu cîțiva ani în urmă, și tata a ridicat satîrul în aer, pregătindu-se pentru gestul din urmă, dar oul alunecase deja de pe buturugă, căzînd alături și, spărgîndu-se, a scos la iveală un pui mic și drăgălaș, și cum să lovești cu satîrul în așa ceva?!
Sursă imagine: mnn.com
sublim, profund..diferit asa cum ne-ai obisnuit ! cu cat devii mai bun in scrieri cu atat asteptarile noastre raportate la ce scrii sunt mai mari ?