Nimeni nu m-a învățat. În schimb, înainte de culcare, de fiecare dată, se roatea în capul patului meu un disc. Un erou, pick-up-ul Tesla automat învârtea placa neagră. Uneori Compact. Alteori Nicu Alifantis, discurile bulgărești cu In The Middle of the Road sau, când aveam nevoie să adorm surâzând, momentele vesele cu Birlic.
Uneori, când imbatranise, pick-up-ul nu se oprea la sfârșit. Toată noaptea se auzea ritmul fin al fâsăitului și pacanitului de la capătul plăcii. Pe ăsta am dormit, pe asta am visat.
Uite cam așa era ce auzeam și ce vedeam:
Sunt aproape sigur ca nu este videoclipul din anii 80, dar este forte bun si se potriveste. 🙂