Mi-am luat-o de la mama și tata. Mi-am luat-o de la jurnalișți . Mi-am luat-o de la Securiști. Mi-am luat-o de la nefumători. Dar cel mai rău mă irită când mi-o iau de la femei în piaţa publică pentru închipuirile etice revanșarde ale unor politici corecte taman bune de băgat pe gât.

Staţi ușor, că n-am agresat sexual pe nimeni și nici n-am violat pe nimeni dacă nu și-a dat consimţământul s-o leg de pat cu cătușe. Degeaba au venit femei să mă apere că sunt cel mai antimisogin om pe care l-au cunoscut. Degeaba au venit femei să-mi mulţumească pentru partea mea de activism civic.

Nimic nu contează din ce faci pentru Miliţiile Feministe Castratoare. Pentru că Miliţiile feministe lucrează doar după văz, auz și miros. Sunt, cum ar veni, ORListe.

Am zis și eu la radio într-o doară și într-o emisiune cum că hărţuirea sexuală este doar atunci când “cuceritorul” nu răspunde la cele două focuri în aer pe care victima le trage refuzând avansurile. O metaforă cu spaţiu de manevră pentru bărbaţii care vor să agaţe de două ori aceeși femeie, într-un secol în care femeile se plâng că nu prea le mai agaţă nimeni de degeneraţii din specia masculină. Care, la primul refuz, se cară acasă.

O dilemă mai specioasă nici că poţi intâlni. Vai de mine și de mine ce-a ieșit din gura amazoanelor avertizoare de integritate morală: jeg, mitocan, agresor în spaţiul public șamd. Vulcanul unor frustrări istorice îndreptăţite, a căror furie se dezlănţuie în compensaţia tuturor agresiunilor pe care femeile le-au adunat în secole de patrirahat sclavagist, răbufnește când întâlnește un nume în spaţiul public. Nu s-ar implica în proiecte alături de oamenii inimoși ai sectorului civic profesional. Nu. Preotesele corectitudinii execută, validându-și narcisist superioritatea.

Deunăzi, am mai făcut o prostie: m-am jucat pe fb cu o mărturisire asumată cum că am parcat ilegal, pentru 20 de minute, pe un loc al unei persoane cu dizabilităţi din faţa unui supermarket. Un loc din zece goale. Am greșit. Am mărturisit. Și chiar am ironizat lipsa de reacţie a unui părinte căruia m-am adresat pentru o corecţie sau pentru o binecuvântare. Concluzia mea a fost una existenţială: orașul nostru este populat de zombirlici.

Miliţia castratoare s-a prezentat din nou cu aceleași tip de invective. Vănătoarea continuă zilnic.

Din cine sunt constituie aceste grupuri civice ad-hoc!? Din intelectuale de pretutindeni, tolerante la toate împerecherile lumii, la toate manevrele de război ale lumii, în numele tuturor nedumnezeilor.

Și apoi mi-am adus aminte de ce propuneau unii în SUA, ca antidot pentru vânătoarea de procese de intenţie ale mișcării #metoo. Boicotul sexual, verbal și intelectual. O despărţire mută. Nici o vorbă, nici o reacţie, nici o dezbatere, nici o invitaţie. Nimic. Nada. Rien de rien.

Asta propun și eu: AutoIzolarea celor “păcătoși”. Niciun soţ dintre cei divorţaţi într-o altă căsnicie! Nici măcar un like. Retragerea tuturor celor care au greșit în munţii societăţii. Pur și simplu, cei care au mușcat vreodată din mărul discordiei, să tacă și să meargă la bordel.