Oare ce ne-am putea dori pentru anul ce tocmai a debutat, din punctul de vedere al vinului și al asocierilor vinului cu cele mai potrivite mâncăruri? Cred că pandemia a jucat și va continua să joace un rol modelator în comportamentul nostru de consum, tocmai pentru că suntem lipsiți de posibilitatea socializării la un pahar, la restaurant (teoretic putem sta la terasă, practic vom bea doar vin fiert sau spumante reci, căci vinul roșu e imposibil de savurat la temperaturi joase). Deci ce e de făcut/de dorit?

Așa cum am mai spus, BYOB e o soluție bună. Aderați la un grup de aficionado și participați la întâlnirile ce au ca subiect principal degustările tematice de vinuri (în funcție de soiuri, regiuni sau culoare). Dacă nimeriți într-un grup care să conțină și un somelier, puteți afla și diverse detalii despre vinurile din pahar și tips-uri de alegere a unui vin. Gândiți-vă că sunt deja pe piață zeci de vinuri din fetească neagră. E mult mai eficient să deguști în paralel cele mai reușite exemplare în condițiile în care ai platit 50-100 lei pentru sticla proprie cu care contribui la un line-up de 10-12 sticle, prin comparație cu varianta în care cheltuiești câte 50-100 lei pentru fiecare sticlă doar ca să ai o imagine de ansamblu pe un singur soi dintr-un singur an. Mai sunt multe alte soiuri interesante de analizat iar bugetul e limitat.

O altă soluție, de fapt SOLUȚIA, e să stăm în case și să bem singuri sau în familie. Dar dacă tot trecem prin această încercare, haideți să folosim acest context pentru a ne dezvolta atât gustul cât și cunoștințele legate de vin. Decât să cumpărați un vin banal, orice vă cade în mână de pe raftul din supermarket, vă sugerez să cumparati cu tematică, de exemplu, doar vinuri din fetească neagră timp de o lună. Cu puțin research, găsiți și niste mâncăruri, tradiționale și nu numai, și acordați puțină atenție asocierilor, zăbovind un pic mai mult asupra unei mese în loc de a mânca pe grabă și a bea un pahar de vin în fața televizorului sau al laptop-ului. Poate că pare o naivitate, dar efortul de a alege un vin bun și de a-l asocia cu sarmaua potrivită va fi răsplătit cu o stare de bine pe care nu o obții oricum și oricând. Nu zic că un pahar de vin în timpul unui serial pe Netflix nu e ok, însă atenția nu va fi asupra vinului, ci asupra serialului. Iar vinul e o artă la fel ca cinematografia și merită tratat cu același respect sau măcar aceeași atenție.

Dacă simțiți că aveți chef să urmați un astfel de calendar cu degustări lunare, luați în considerare câțiva factori, pentru a putea optimiza experiențele:

– anotimp rece – mâncăruri mai bogate în proteine sau grăsimi – vinuri roșii (puteți încerca soiurile românești: Fetească Neagră, Băbească, Negru de Drăgășani, Cadarca, Novac, sau puteți testa soiurile internationale vinificate atât la noi cât și în alte țări: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot, Shiraz etc., sau vinuri specifice unei anumite zone: Brunello di Montalcino obținut din soiul Sangiovese, Barolo obținut din soiul Nebbiolo, etc);

– spumantele se beau la discreție, fără o tematică anume 🙂

Am descoperit cu plăcere un brut nature de calitate din Fetească Regală produs de Podgoria Silvania (poate ați vazut prin magazine sticla aceea îmbrăcată în catifea neagră);

– albele merg oricând simțiți că vreți o masă cu un aport mai redus de calorii; puteți să le asociați cu diverse salate calde de legume (apropo, pentru prima dată am văzut în supermarket salata Pak Choi, cu care eram obișnuit în Lituania; merge foarte bine ca garnitură la o porție de somon la grătar); încercați soiurile românești precum Zhihara, Crâmpoșie, Fetească Albă, Șarbă, Frâncușă, Mustoasă de Maderat, Tămâioasă Românescă sau Grasă de Cotnari. În ultimii ani calitatea vinurilor românești a crescut considerabil și merită sprijinul nostru pentru a-și putea continua creșterea; o singură mențiune am: nu încurajați prin consum vinurile ”maneliste” create fix pentru publicul needucat; informați-vă de la cei câțiva bloggeri de vin ce încă mai scriu și încercați să urmați sfaturile lor. Sunt din ce în ce mai puțini cei ce prezintă adevărata față a vinurilor, pentru că și-au asumat o misiune grea și, de cele mai multe ori, fără prea multe aprecieri din partea cramelor și a publicului;

– păstrați vinurile rose pentru lunile de caniculă și alegeți-le pe cele care au cele mai palide culori (în genul consacrat de rose-urile din Provence);

– nu treceți cu vederea vinurile dulci și păstrați aproape câte o sticlă, pentru că rezistă destul de multe zile în frigider; la finalul meselor, un vin de desert poate fi o plăcere. Recent am fost plăcut surprins de o Grasă de Cotnari (ediția la sticlă de 500 ml) care mi-a trezit imediat amintiri legate de vinurile de Tokaji. Se pare că fac o treabă bună cei de la Cramele Cotnari, după ce au pus la punct spumantele din soiuri românești și au reușit și o Fetească Neagră foarte competentă (Castel Vlădoianu).

În altă ordine de idei, în zilele care au trecut am mai făcut niște asocieri faine.

Coaste de miel la cuptor cu un vin grecesc obținut din soiul Xinomavro, un soi ce dă vinuri cum puține altele mai pot, în întreaga lume. Pentru că vinurile nu sunt în genul celor extractive, închise la culoare și lipsite de transparență, nici în genul modern al vinurilor supracoapte, gemoase, ci în categoria elitista a vinurilor suple, transparente, cu arome fine de fructe ce se transformă ulterior în terțiare puternice din zona pielăriei, tabacului, ciupercilor (putem menționa aici Pinot Noir sau Nebbiolo). În plus, cu această ocazie am constatat că nu se produce un astfel de tip de vin în România, posibil și pentru că niciun soi local nu are aceste caracteristici.

Așadar, un vin suplu, cu taninuri destul de moi și aciditatea peste medie, cu note balsamice și de frunză de tomată ce complementează minunat gustul de miel la cuptor.

Pentru că se pregătește relativ repede, am copt de curând un quiche lorraine (la bază, o omletă cu de toate pe un pat de aluat înnobilat cu unt). Avem ou dar avem și bacon, plus brânzeturi semi maturate (cheddar sau gruyere), deci alegerea vinului poate fi dificilă. S-ar putea asocia atât un vin roșu, tânăr, fructat, de tip Beaujolais, sau chiar de pe valea Loarei, de unde originează și preparatul, dar și un alb impetuos, cu aciditate suficient de mare cât să țină piept sapidității si grăsimilor din bacon și brânzeturi. Am ales Rieslingul de Rhin dar la fel de bine ar fi mers orice spumant din categoria brut sau o bere craft 😉