La începutul săptămânii am lansat cea de-a șaptea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Trimite-ne o poezie scrisă de tine.
Concursul se încheie duminică, 24 februarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 25 februarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Poezia de mai jos este una din poeziile finaliste.
***
De mine insumi sa mi fie frica oare?
De crime sau razboaie ce vad in marea zare?
Sa-mi frica de a naturii forta?
Ce prin zvacnirea unui fulger ne aprinde ca o torta
Sau printr-un mic frison de-al ei ne scutura,ne cerne,
Intr-o secunda sau o clipa ne pune intre lemne.
Sa-mi fie frica oare de boli ce nu au leac?
Dureri sau patimi crunte ori suparari marunte,
Sau tot ce-i scris omului pe pamant sa infrunte.
Sa-mi fie frica mie de-a Domnului manie?
De judecata dreapta care pe toti ne asteapta,
De portile inchise care imi apar in vise,
De foc si demoni oare,de-a iadului oroare?
Dar nu,
Nimic din toate astea nu ma aprind pe mine.
A mea frica cea mare ce-mi clatina simtirea,
Este a ta iubire sa n-o pierd ,sa am doar amintirea.
Ca este zi ori noapte,ca-i cer noros sau luna plina,
Fiinta eu mi-o macin si stau si caut calea
Catre a ta iubire vesnica,aud si simt chemarea.
Si-am rascolit si in intuneric,
Si-n ganduri vechi si ascunse,
Si in simturi si trairi, de-a ta iubire atinse.
Dar eu doar prin ai tai ochi vad,
Feluritele forme ale iubirii
Si tot atunci eu socot ca pierd fraiele firii.
Si bag de seama, ma inspaimant si trag aer in piept.
Ochii mintii mi-i deschid si totul intr-o clipa,
Abia acum eu realizez,
De mine insumi imi este frica!
De stai în lumina sau stai în întuneric,
Cu ochii închiși sau deschisi larg frenetic,
Tot bezmetic te simti….
De vrei cu putere sa auzi ea cum bate
În piept, tot mai tare… te doare … Te arde,
Doar ploaia cea rece sau fulgii de gheata
Pot răcori a inimii viata.
E ea, cea dintâi dragoste mare
Ce-n lume nu mai este,
Dar în tine nu moare. …
Curata ți-e fata de lacrimi sarate
Dar sufletul plin de păcate,
Cerșești cu ardoare mântuire… Iertare!!
Coșmarul iubirii tale murdare
Sa-l dai în uitare… Sa fie abis
Sa-i fie glas pe veci stins….
Și tu sa trăiești ca si cum n-ar fi fost
Sa-ți fie viata din nou cu un rost.
silent dream in the middle of nowhere
In the middle of nowhere
I was invaded by lights
“Don’t be afraid!” told me a voice,
a change will come…
Breathe…
So empty,
so alone,
with no direction,
with no answer
I close my eyes
I sat and waited.
Inhale…
After a while,
the 2 become 1
and 1 become all.
Under my skin I felt the earth.
Under my eyes I felt the sky.
Exhale…
In your eyes
I see dead people rising,
and for no reason, don’t know why
I was with them,
but resurrected by your touch
I love again.
Peace.