Măcar amintirea să nu plece
așa cum dispar ziua și noaptea,
pe nevăzute.
Măcar parfumul să nu zboare,
să rămînă ascuns, solitar.
Sau măcar moartea să nu ezite.
Un chiștoc,
un gunoi,
un sfîrfîiac,
o trapă
prin care să intri
de la-nceput.
– Ce ziceți, fetelor,
spun cuvintele,
rămînem cu fraierul?
– Nu rămînem – spun ele.
