La începutul săptămînii, am anunțat concursul „Noi îți dăm un site, tu schimbă lumea“, invitînd ascultătorii de Radio Guerrilla și cititorii site-ului nostru să ne trimită un text cu tema: „Dacă aș avea puterea de a schimba lumea, primele trei lucruri pe care le-aș face ar fi…“. Concursul se încheie duminică, 25 martie, ora 14, iar marele cîștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de dimineață de luni, 26 martie. Mai jos, încă unul dintre textele intrate în concurs:

***

M-am gândit mult cum aș schimba lumea dacă aș putea. Și, întrucât erau doar trei lucruri cu care să încep, grea alegere. Sophie’s kind. Multe mi-au trecut prin minte: război, sărăcie, boală, exploatare, rasism, homofobie etc. Dar, care din ele? Care e mai importantă? După multe cafele și mulți pași în lung și-n lat, am ajuns la următoarea concluzie:

Dacă aș putea schimba lumea, m-aș schimba pe mine.

Odată, mai demult, mi-am promis că, atunci când voi câștiga mai mulți bani, voi ajuta mai mult copiii bolnavi, oamenii care suferă. Câștig mult mai mulți bani acum și ajut mult mai puțin decât aș putea. Se pare că, odată cu banii, cresc și nevoile personale astfel încât, dacă ne mai amintim că ne fixasem un țel, îl amânăm pentru o dată … altădată? Nici vorbă. Oricând poate să apară ceva ce noi considerăm că e mai important, mai urgent. Dar, în realitate, faptele bune sunt plasate pe lista „opționalelor”. Ajuți pe cineva doar după ce ți-ai rezolvat, în opinia ta, celelalte probleme, doar dacă vrei. Ori eu vreau să vreau. Pentru că, în realitate, cred că nu ne ajutăm apropiații, oamenii cu care trăim, pentru că am ajuns într-o foarte mare măsură egoiști, delăsători, indiferenți. Aș schimba asta. Imediat.

M-aș opri din cumpăratul lucrurilor inutile. Chiar nu aveam nevoie de încă o bluză roz. Sau de încă o pereche de pantofi de lac. Sau de încă o jucărie pentru copil, jucărie pe care, de multe ori, nici nu o cere el. Nu e nevoie chiar de toate lucrurile cumpărate sub impulsul „ofertă de nerefuzat” (chiar, ce ofertă e de nerefuzat, dacă nu vine din partea lui Don Corleone?), iar momentele preferate ale copilului nu sunt legate de jucării, ci de joaca cu mama. Consumerismul se poate trata cu succes. Au încercat unii și au trăit s-o povestească.

Aș asculta mai mult. Aș asculta cu adevărat. Cu urechea, cu privirea, cu inima. Suntem atât de ocupați cu traiul zilnic încât uitam, paradoxal, să trăim. Nu mai știm, nu mai avem răbdare să trăim. Să trăim cu ceilalți. Să aflăm și ce vor ei, ce vor ei cu adevărat, ce nevoi au, să-i înțelegem, să-i acceptam, să nu-i judecăm atât de aspru cum o facem acum, să-i iubim. Pentru că, înțelegându-i pe ei, fiind receptivi la nevoile lor, acceptându-i, ne înțelegem, ne acceptăm pe noi, de fapt. Cine nu s-a trezit, măcar o dată în viață, suprins să afle răspunsuri, lucruri despre el, doar prin interacțiunea cu o altă persoană? Cui nu i s-a întâmplat, măcar o dată, ca o vorbă bună, un lucru mărunt, primit la momentul potrivit, să-i schimbe viața în bine? Cine nu vrea să fie iubit?

Pare banal și simplu dar, cu toate astea, se pare că ne este foarte greu să fim așa. Dacă am fi așa, rezolvarea celorlalte probleme n-ar mai părea chiar imposibilă, nu?

Aș încheia cu ceva măreț, ceva înțelept dar, nu știu de ce, tot ce îmi vine în minte, și tot ce mi se pare potrivit acum e: „Heal the world, make it a better place, for you and for me and the entire human race”. Dacă megastarul asta credea, cine sunt eu să-l contrazic?