O floare neudată, moare.

O floare udată prea mult, moare și ea.

Cam așa s-a întâmplat și cu Vama Veche.

De la satul prăfuit, cu miros de Woodstock, până la stațiunea bordurată de azi, cu miros de șaorma și pizza, e un drum scurt, dar aglomerat, cam ca o șosea de pe Valea Prahovei în weekend.

Pe măsura ce a prosperat, Vama Veche și-a schimbat și “locatarii” sezonieri și atmosfera de libertate. Pentru că, paradoxal, uneori, prosperitatea îngrădește, te obligă. Au apărut regulile, standardele, diferențele, pantofii cu toc, șlapii de piele și bermudele. Nu mai poți să îți vânturi pletele sau hainele prea largi pentru că, ai, totuși, un statut pe care trebuie să-l respecți chiar și în vacanță. Pentru că, de fapt, nici nu mai ai ce să-ți vânturi. Pletele ți le-ai tăiat, hainele nu ți se mai potrivesc. Nu mai poți să bei cât vrei (cum făceau unii!!!), fără teama de-a fi judecat pentru că, cine știe cine te vede acum și ți-e rușine.

Uniformizarea (pozitivă) pe care o producea Vama Veche, s-a dus pe apa sâmbetei (la propriu, cred că într-o sâmbătă a disparut). Acum poți să stai la pensiuni fițoase, poți să te plimbi cu scuterul pe apă (asa se numește această operațiune, cred), poți să bei orice cocktail (!!!) dacă vrei, iar prețurile nu mai sunt “de Vama Veche” (adică foarte mici), s-au aliniat și ele celorlalte stațiuni (adică foarte mari).

Rockerii și hipioții complet rupți de realitatea zilnică au ajuns ca exponatele de muzeu. Și chiar, pe unde o fi “negrul de la Vama Veche”? S-o fi angajat într-o multinațională? Și-o fi luat mașină? Câte turiste nu a încântat el pe plajă!

Astfel, spiritul a murit. Nici macar nu s-a transformat. A murit. A fost omorât fără milă. Ultima oară când am fost în Vama Veche, am reușit să mă cert la coadă la clătite (da, acele clătite!!!). Atunci am știut că e ultima oară când merg. Cum să te cerți în Vama Veche? Și cum să nu te umpli de praf pe aleea principală? Și cum să nu-ți cumperi cercei artizanali pe care nu ai curaj să-i porti nicăieri altundeva? Și cum să nu vorbești cu oricine, orice, oricând, la orice oră? Și cum să ai de ales din mai mult de 3-4 locuri în care să mănânci? Și cum să plătești taxă pentru cort? Și cum să faci duș cu altceva în afară de apă rece? Și cum să-ți fie rușine în Vama Veche?

Vama Veche a devenit pițipoancă. Eu nu am subiecte de conversație cu o pițipoancă. O fi snobism intelectual? Posibil. Chiar și așa, mi l-am asumat și am preferat desparțirea.

Am suferit puțin, ca după cineva drag care s-a înstrăinat de tine dar, ca în viață, am învățat să trăiesc fără. Și, tot ca în viață, o sa rămân cu nostalgia a ceea ce am avut, ceea ce am împărțit noi două: Vama Veche și cu mine.

…………………………………………………………………..

Ieri am lansat cea de-a cincea temă pentru concursul Vocea Ascultătorului: De ce s-a stricat Vama Veche?.

Concursul se încheie duminică, 22 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 23 aprilie.

Acesta este unul dintre textele finaliste.