Un soi de prozo-poem tradițional ”lamentativ”
Mie chiar îmi pare rău de fata aia…
Și el… sper că e bine acolo, că deh…
Noi suntem sufletiști, ce dreq
Ne-am atașat nițel
La cât i-am inhalat prezența
Pe plasmele cetății
Iar acum, cu sevrajul ăsta
Doar un singur proverb
Îmi mai vine în minte:
Omul bun n-are noroc!
Adevăruri vechi, domne…
Probate de timp și restriști!
Hă-hă-hă!
Mai toarnă unu
Ș-am plecat!
