– “fonduri insuficiente!” – așa se izbește vocea nazal-providențială a casieriței de la Super Miraj de chipul bătrânei care și-a burdușit până la refuz sacoșa de rafie cu roți ajutătoare – detergent, un detergent mai mic, un detergent de vase, un detergent de parchet, un detergent de păr, un detergent de dinți, burete, burete mai mare, burete de sârmă și alte acareturi aseptice.

– Vă mai dau 30 lei și restul cu cardul, poate merge, rostește bătrâna în timp ce scanează cu ochi obosiți când interiorul portofelului, când pe cel al sacoșei.

– Sigur, așa facem, aprobă absent casierița, în timp ce reface ritualul plății.

Mâna ridată a bătrânei se apropie din nou de aparat, într-un soi de reproducere a lui Michelangelo în manieră capitalistă.

[fonduri insuficiente]

– Vă mai dau 42 de lei și restul cu cardul, poate merge acum, sunt toți banii din portofel, zice bătrâna inventariind iar îngrijorată portofelul și sacoșa de rafie în același timp, ca un om cu strabism existențial;

– Sigur, dar dacă nu merge nici acum mă tem că va trebui să renunțați la câteva produse, răspunde și mai absent casierița, ca un Sfânt Petru care le-a văzut pe toate pe tura lui.

[fonduri insuficiente]

– Deci cum doriți să procedăm, spune sacadat casierița în ritmul pașilor izbiți ostentativ de tipul din fața mea pe care acum il observ cu adevărat, la ce renunțați?

– Renunț la toate, răspunde învinsă bătrâna, iar mâinile ei coboară ușor pe lângă corpul uitat de timp.

– Dar asta înseamnă că trebuie să le scanăm pe toate, se aude ca un abur fierbinte – ca pufăitul groaznic al tipului din fața mea – vocea casieriței,

– Am tot timpul din lume.

[alte acareturi aseptice, burete de sârmă, burete mai mare, burete, detergent de dinți, un detergent de păr, un detergent de parchet, un detergent de vase, un detergent mai mic, detergent – toate sunt trecute în limbo-ul dintre coș și raft; bătrâna iese din scenă.]

Tipul din fața mea, cu statură și pufăit de dragon, scoate sunete grave în timp ce își împinge produsele pe bandă, în ritmul tălpii lui de om tânăr, puternic, ce are încă forța de a împinge pământul, apoi scoate cardul care pică pe aparat ca o ghilotină pe un gât neted;

– “fonduri insuficiente!”, se aude cu un huruit metalic vocea nazal-providențială a casieriței, în timp ce tot timpul din lume are tot timpul din lume.

Sursa foto aici.