Mie îmi plac jocurile video cu poveste. Pot fi violente, cu moralitate îndoielnică sau chiar complet fără acțiune, important este să aibă un fir narativ captivant. Niciun joc pe care l-am terminat până acum nu se bazeaza mai mult pe poveste decât What Remains Of Edith Finch.
Produs de Giant Sparrow și publicat de Annapurna Interactive, jocul este unul scurt, de câteva ore. Un film interactiv, mai degrabă, care se desfășoară din perspectiva naratorului, Edith, care încearcă să deslușească blestemul propriei familii, ai cărei toți ceilalți membri au murit înainte de vreme din motive misterioase. Dar motivele sunt departe de niste scenarii polițiste. Sunt vise, neliniști și metafore, iar tu, Edith, le experimentezi pe toate prin intermediul singurului personaj cu care interacționezi, casa în care ai crescut, cu camere încuiate, cotloane secrete și împrejurimi pe măsură.
What Remains Of Edith Finch e o producție surprinzătoare prin simplitatea ei. Nu vorbim aici despre o lume deschisă cu multe posibilități de explorare, ci de un parcurs liniar, bogat în detalii, care fascinează tocmai prin ceea ce ascunde. Realitatea jocului se întrepătrunde natural cu fantezia lui. Fragmente de text narativ apar aievea, ocazie cu care povestea în sine devine parte din acțiune. Ar putea fi descris foarte pe scurt ca un moment de repaos captivant. Ca și cum Wes Anderson ar fi scos un joc video.
