La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a șaptea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă România ar fi un film produs la Hollywood, care ar fi scenariul și ce actori ar juca în el?

Concursul se încheie astăzi, 2 septembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 3 septembrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Voce nouă pe site, Gabriela ne-a trimis unul din textele finaliste.

***

Love Story cu miros

Am întâlnit-o într-o dimineață foarte rece. De decembrie. Cu multe grade în minus. I se spune Bianca, dar toți o știu ca fiind fata lui Tomberon, pentru că familia ei lucrează la o firmă de salubrizare. Bianca este din tribul indo-european al tracilor, trăiește azi în binecunoscuta Transilvanie, fără să știe de legătura peisajelor din jurul ei cu Castelul lui Dracula sau Cerbul de Aur. Ea încă se încălzește la soba cu lemne. E atât de departe de civilizație și, totuși, are speranță că va  lua parte la procesul de modernizare și că va fi și ea parte a istoriei lumii.

Peste ea au trecut războaie, a cunoscut francizarea și englenizarea. S-a adaptat la toate. A învățat să supraviețuiască. Nu renunță la locurile astea, la obiceiurile cu care a copilărit, la credința ei. Au încercat să o convingă și turcii, și austro-ungarii. În zadar. Încă mai aude pe alte străzi cuvinte ungurești, dar nu o mai doare. Se simte parte a Marelui Întreg.

El e Ciprian, venit în vacanță. Locuiește în State. Încă are rude aici, în mahalaua asta. Nu își neagă originile. De când a pășit pe ulița asta plină de noroi înghețat, toate fetele se uită la el ca la soare. El e Prințul Mahalalelor. El are un aer de Occident, vede lumea altfel și fiecare vorbă a lui dă speranță.

Bianca l-a întâlnit  pe Prinț în drumul ei spre chioșcul care vinde țigări pe caiet. El i-a prins mâna, a privit-o în ochii ei mari și triști și a învățat-o comunicarea, limbajul sufletelor. A dus-o în casa lui de vacanță. Mărul e mușcat. În casă miroase a mere coapte și el miroase a dragoste.

Ea miroase a fum, pentru că în lumea ei nu pare a fi anul 2018. Dar ea visează în culori: roșu, galben și albastru.

E acolo, cu el, sperând că el o va salva. De ea însăși. Pentru că el simte durerea și neputința ei. Ea îi oferă frumusețea ei, transcrisă în bucurii mici și dese.

Pe planeta lor nu contează nici politica, nici horoscopul, nici bursa, nici feng-shui-ul, ci doar să fie împreună.

Truism!