Întotdeauna bărbatul crede că agaţă și face din femeia cucerită un trofeu al său pe care-l arată celorlalţi masculi. Nu-i deloc așa. Femeia are – cercetătorii britanici zic – peste 50 de gesturi în care se arată disponibilă. Și ca la Teleenciclopedia, bărbaţii rulează penajul, femeile aleg. Întotdeauna femeile sigure pe ele îţi vor spune că nu de sex au nevoie ele cel mai mult; sexul e disponibil pentru o femeie cât de cât sigură pe ea, doar dacă întinde mâna.

Ele tânjesc după o relaţie. După “ACELA” cu jumătatea la purtător.

Avem însă o problemă. Pentru care am profeţit o dispariţie lentă a agăţatului în forma sa istorică. Și a speciei bărbătești pe pământ: problemele de gen ale politicălicorectnesului.

În urmă cu ceva timp, am fost demantelat de o cohortă de femei foarte personale, copleșite de adevărul hărţuirilor ancestrale și abuzurilor de natură erotică. Am spus la radio, într-o doară, că două refuzuri ale femeii curtate sunt “legale” și înseamnă ceva de genul a două focuri în aer ale poliţistului în acţiune de salvgardare. Mi-am luat-o din toate părţile.

Și-atunci mi-am jurat că voi depune o petiţie împotriva agăţatului femeilor de către bărbaţi. Nu numai pentru că noţiunea de gen devine incertă, dar devine periculos să iei liftul singur cu o negresă cu ţâţe mari. Și nu poţi ști dacă o femeie la care te uiţi languros se (mai ) simte femeie sau “persoană neutră”.

Cum specia umană este în pericol de a incepe un război al sexelor nedeclarate la notariat, m-am gândit să-i rog pe bărbaţi să intre în greva agăţatului.

Să inventăm luna neagăţatului. Timp de o lună, toţi bărbaţii din lume să nu se mai uite la nicio femeie. De sex nici nu poate fi vorba…

Ba mai mult, să răsturnăm odată pentru totdeauna paradigma asta nedreaptă a bărbatului care, în mod penibil, vrea să agaţe o femeie despre care nu știe mai nimic. Întotdeuna mi s-a părut ridicol agăţatul. Și foarte ipocrit. Masculul îi povestește chestii femeii de care femeile pur și simplu nu sunt interesate, dar, dacă recunoaște triunghiul de aur al reproducerii, stă și ascultă niște penibilităţi, doar doar s-o imperechea și ea luna asta. Nedrept, ipocrit și penibil. Pentru amândoi. Bleaaah.

Care-i de fapt soluţia păcii intre sexe!?

Mi-am adus aminte de un interviu tv, pe care în urmă cu vreo 10 ani l-a dat Alain Delon, băiatul cu hainele de blană de la Orăștie de le purtau părinţii voștri, cu o mașteră a televiziunii franceze. Dama cu microfon l-a intrebat la un moment dat pe Delon “cum face el cu femeile!?“, “cum procedează când le-agaţă!?“. Delon i-a răspuns că el nu mai agaţă demult de tot, “se lasă agăţat“. Evident că l-am injurat atunci: “Bine, mă, că ești tu Alain Delon și te-agaţă femeile…!“. Acum, mă gândesc că de fapt asta e soluţia armoniei și a ergonomiei în acuplare.

Bă băjetz, nu vreţi voi să le lăsăm pe ele să agaţe?!!

Spuneam într-o intervenţie de geniu, de la tribuna publică a unui restaurant, că “nu există animal mai prost ca bărbatul în călduri în faţa unei femei!“. De ce să mai fim proști!!? Gata! Pentru câteva minute de gâfâială!!? Care ne costă case, mașini și drame ale fostelor!!? De ce să ne pierdem timpul, atât femeile cât și bărbaţii!?

De ce să nu fim eficienţi și să evităm toate litigiile și procesele de eventuală hărţuire!?

De ce să colindăm luni de zile toate cofetăriile din localitate cu o fată care în final o să-ţi spună că ea tot pe fostul ei prieten il vrea inapoi!!?

Gata! Eu nu mai agăţ! Dacă mă vrea fo una să mă agaţe! Să vadă și ele cum este! Să-și ia și ele o palmă și o plângere la poliţie dacă imi pune vreo nepotrivită mâna pe picior. Să ne ridicăm și să plecăm când devin insistente! Să fie refuzate de zece ori la rând până o acceptă unul cu textele ei previzibile de agăţat.

Să punem capăt acestei ipocrizii și risipe mondiale! Aștept adeziuni masculine aici. Doresc seriozitate!