Hai să ne ţinem de ferigă în timp ce se certifică poetul Marior
să cultivăm tristeţile carnasiere
noi cei porniţi vertiginos spre mare
spre plaja bântuită de frisoanele unei înalte ruginiri
o doamnă de mărimea unei seminţe ne plăcea foarte mult
ea îşi clătina capul pe baza triunghiurilor noastre
de ce nu înţelegeţi că e soţie de doctor cu inimă că n-avem dreptul
că dormităm într-o groapă cu lei
că ea este un fel de ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptănă prelung
în timp ce o altă fiinţă se plimbă pe partea cealaltă şi noi susţinem sus şi tare că nu există
nici o parte cealaltă
că am pus bamele în pământ şi la Doamna-firar al dracului de pământ că l-a răscolit
ploaia că avem datoria să înaintăm spre mare şi să punem bamele în pământ
doamna aceea bizară contestă atributele poetului Marior
în timp ce noi profetizăm
(avem şi nişte martori dar nu mai fac doi bani)
câţiva consideră că totul se exprimă în cuneiforme
ei au omizi pe revere poate se vor mai naşte
noi n-avem dreptul fiindcă ne exprimăm în omizi
în adăpostul unde vuieşte doamna aceea cu inimă
