La începutul săptămânii am lansat cea de-a patra temă a celui de-al șaselea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Ce înseamnă bunul-simț pe internet? Care sunt regulile de conduită în online pe care credeți că ar trebui să le respectăm cu toții?
Concursul s-a încheiat azi, 12 aprilie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 15 aprilie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Să explic mai întâi titlul. Este acronimul propoziției: There Are No Such Things As A Free Lunch (Nicio masă nu e gratis), concepută de scriitorul de science-fiction Robert A. Heinlein și apare în romanul Luna e o doamna crudă. Demult, când au venit la mine prietenii şi m-au întrebat dacă mi-am facut cont pe Facebook, că e moca, că e super-tare, că s-au regăsit cu colegi de la grădiniță, că o văd pe vecina de la trei în bikini, că află lucruri mişto în fiecare zi, le-am răspuns cu sintagma de mai sus.
Mi-au zis că sunt nebun şi că dacă n-am cont nu exist, nu contez. După scandalul Cambridge Analytica s-au potolit. Unii şi-au şters conturile dar, după o vreme, s-au răzgândit şi, ce să vezi? Au apăsat pe un buton şi s-a încărcat la loc contul, inclusiv ultima conversație purtată. Acum, dacă lumea e aşa cum e să o lăsăm în plata ei şi să ne concentrăm pe viața reală, aici sunt problemele din care se trag necazurile on-line.
Dacă te uiți atent în jur, adică dacă acorzi atenție lucrurilor și nu doar le priveşti, dacă mai vorbeşti cu lumea la coadă la covrigi, la o cafea, la rând la casa de marcat, vei observa că există lucruri curioase ce plutesc în aer. Primul ar fi irascibilitatea crescută a oamenilor, care nu mai au răbdare să nimic. Totul trebuie acum. Asta se reflectă în mediul virtual care, inițial, nu a fost decât o clonă a realului dar care a început deja să reconstruiască societatea pentru noi, din păcate.
Apoi, lumea „suferă de ea”. Aşa spune un prieten în limbaj de cartier, dar are dreptate. Nivelul ego-ului a atins cote inimaginabile. Asta se vede, de asemenea, în mediul on-line. În fine, arta politeței dispare, uşor dar sigur, din societatea contemporană. Peste tot, nu doar la noi. Să nu credeți că la francezi sau la nemți e altfel, că nu e. Dacă nu mă credeți, vorbiți cu doamnele din țările respective sau faceți o vizită mediului universitar de acolo.
Ce e de făcut? Eu nu am conturi în social-media, dar urmăresc frecvent dezbaterile on-line pe diverse teme. Legată de irascibilitate ar fi regula de 30 de minute, pe care eu o aplic la mailuri. Dacă te-ai enervat pentru un mail de răspuns sau pentru un comentariu on-line, sigur că vei scrie şi tu ceva. Dar nu trimite pe loc. Aşteaptă o jumătate de oră, timp în care fă altceva, fără legătură cu problema în cauză. Vă garantez că dă roade. Eu am scăpat de multe probleme pe care le-aş fi creat dacă nu aș fi respectat această regulă simplă.
Legat de dimensiunea ego-ului, soluția nu e simplă. Se spune că noi ne suntem cei mai mari duşmani, fără să conştientizăm. E adevărat. Din păcate modestia, sau simțul măsurii, sau acea ciudată şi neînțeleasă (pentru unii) smerenie creştină se dobândeşte, printre altele, doar dacă eşti dispus să înveți din greutățile vieții, dacă închizi puțin urechile față de infantilele sfaturi contemporane care te pun pe tine buric al lumii şi dacă vrei să cunoști și să te apropii cu adevărat de orice om, nu doar de cei pe care îi admiri. Astfel, atunci când te vei confrunta cu o situație, fie live, fie on-line, vei putea să nu zici din prima: Băi, tu ştii cine sunt eu? şi să încerci să construieşti o punte de legătură cu cel de lângă tine.
În ceea ce priveşte politețea, putem spune că ea reprezintă mai mult decât un set de reguli din Codul bunelor maniere, este chiar un mod de viață. Politețea rece nu e politețe, e doar un cap în gură dat cu zâmbetul pe buze, e un dispreț disimulat. Prefer oricând un mârlan needucat unui politicos calculat care vrea să mă prostească. Adevărata politețe este discretă şi caldă, vine din dragoste, e ca un zâmbet adresat unei mămici al cărei bebeluş tocmai a urinat pe tine. Nu poți zâmbi sincer decât dacă ai avut şi tu copii care au făcut asta. Pe scurt, politețea e bunătate, de aceea e greu de învăţat şi foarte greu de practicat.
Cum să te comporți în mediul virtual? E simplu: încearcă să fii bun. Atenție: bun, nu drept! Un bătrân înțelept mi-a spus odată că pacea e mai mare decât dreptatea. Reflectați la asta la următoarea postare. Contribuie la bunătatea lumii? Dacă răspunsul e nu, nu o faceți. Aplicați criteriile socratice referitor la orice subiect: e sigur adevărat? e ceva de bine? îmi e de folos?
Nimic nu e gratis, decât lucrurile primite sau dăruite cu bunătate şi care fac lumea (chiar şi pe cea virtuală) un loc mai bun.
Sursă foto cover aici.
