Totul a început de la o discuție în redacție în care am auzit formula condescendentă: Pattinson, băiatul ăla din Twilight.
Primo: nu cred că există cineva care să fie mându de chiar tot ce a făcut în tinerețe. Pattinson avea 22 de ani la momentul primului film din seria Twilight și venea din zona teatrului londonez. Succesul avut peste noapte în rolul ăsta nu cred că poate fi considerat vreo vină.
Secundo: opțiunile lui ulterioare arată că el (sau agentul lui, e mai puțin important) a avut intuiția și inteligența de a-și alege cu atenție colaborările de după Twilight. Cosmopolis (2012, regia David Cornenberg), Maps to the Stars (2014, regizat de același Cronenberg), Childhood of a Leader (2016, Brady Corbet) și Good Time (2017, în regia fraților Safdie) sunt filme care vor rămâne referințe de măiestrie în cinema și în care Pattinson a evoluat mai mult sau mai puțin vizibil.
Tertio: High Life, în regia franțuzoaicei Claire Denis, este un nou argument că Pattinson nu mai e de mult timp băiatul ăla din Twilight. Un SF hipnotic cu accente horror, în care o navă spațială plină de condamnați la moarte e trimisă în misiunea de a explora o gaură neagră, High Life e un prilej excelent pentru Claire Denis să pună întrebări fundamentale despre limitele umanității și o bună ocazie pentru Pattinson să facă un minunat duo cu fabuloasa Juliette Binoche. Cu care, by the way, a mai lucrat la fel de bine în mai sus amintitul Cosmopolis al lui Cronenberg.
