Paul făcuse de sute de ori drumul care șerpuia între școală și casă. Era în clasa a cincea și niciodată nu i se întîmplase nimic ieșit din comun. Locuia într-un orășel din vestul Germaniei, între Rin și granița cu Franța, împreună cu părinții săi, Johann și Greta, și cele două surori mai mari, Margarete și Beatrice. Paul era răsfățatul familiei, bucurîndu-se cu toată ființa lui de atenția și dragostea familiei.
În ziua aceea, în timp ce se întoarcea de la școală, Paul a simțit în aer germenii unei furtuni. Vîntul s-a stîrnit aproape din senin, dar norii nu își făcuseră încă apariția deasupra străduței pe care Paul mergea de obicei agale, fluierînd sau cîntînd. Îi plăcea să cînte, și nu o dată i s-a spus că are o voce frumoasă, că, dacă ar vrea, ar putea ajunge un mare cîntăreț, ceea ce pe el nu îl interesa deloc, căci lui îi plăcea să picteze. Pictorii lui preferați erau Paul Gaugain și Paul Klee, spre amuzamentul părinților și al surorilor care îl tachinau, spunîndu-i că nu e obligatoriu să îi placă doar pictorii care au același prenume ca el.
Vîntul bătea din ce în ce mai tare, și părul lung și blond al lui Paul se zbătea în toate direcțiile, iar cămașa îi flutura ca un drapel. Dintr-odată, a simțit cum din învolburările vîntului se conturează o lamă de brici care, cu o mișcare precisă, îi rade tot părul de pe cap. Paul a crezut pentru o clipă că visează. Nu visa. A simțit cum lama tăioasă a vîntului îi curăță scalpul de păr, dar nu a fost ca și cum l-ar fi durut. A scos un țipăt, punîndu-și palmele pe cap și pipăindu-și pielea capului. Era complet chel. Părul său ca o eșarfă galbenă din mătase a plutit pentru cîteva clipe prin fața ochilor lui și apoi și-a luat zborul, nu înainte de a schița, dintr-o șuviță care luase forma unui braț, un gest de adio. Paul a izbucnit în lacrimi. În secunda următoare, vîntul a încetat să mai bată, iar Paul a rămas în mijlocul drumului, neînțelegînd nimic din această întîmplare.
Cînd a ajuns acasă, Margarete a scos un țipăt de spaimă văzîndu-și fratele complet chel, iar Beatrice a fost cît pe ce să leșine. Cu ochii în lacrimi, Paul le-a povestit ce i se întîmplase, dar surorile îl ascultau cu neîncredere, suspectîndu-l că își vînduse părul, însă, privindu-i mai bine scalpul complet neted, pe care nu se zărea nici urmă de rădăcină de păr, s-au convins că fratelui lor tocmai i se întîmplase ceva îngrozitor.
