Termenul este inventat de un ascultător în urma unui exercițiu de imaginație și denumește particula din ADN-ul uman pe care o avem noi, cei născuți în partea asta de lume. Am asistat deunăzi, în trafic, staționând în coloană, la un episod urban ce vine să susțină teoria asta. Într-o stație de autobuz, o domnișoară a fost luată “la pocit” (parcă așa se zice) de o doamnă în felul următor: cu stânga o ținea de păr, cu dreapta o pălmuia, iar din gură glăsuia: ce făi, nu-ți mai ajung bărbații? trebuia să te crăcești și în fața lu’ bărbată-miu?!?… și alte urări de sezon pe aceeași temă. Evident, n-a intervenit nimeni, că doar era o chestiune de familie, iar martorii la scenă nu mai aveau mâini disponibile pentru asta, fiind ocupați cu filmatul spectacolului insolit. La atât s-a redus existența bipedului: asistă doar la propria viață prin intermediul device-ului deștept ținut în mână. Pare că evolutiv noi, oamenii, vom ajunge niște aplicații pentru telefoanele mobile. Din păcate (sau din fericire pentru șoferi) coloana de mașini în care mă aflam a început să se deplaseze și n-am apucat să văd dacă cei prezenți în stația de autobuz și-au recăpătat stratul invizibil de decență, calmând sfada ce devenise violentă.
Alte elemente sonore de distras atenția aveți mai jos:
