Freud ar fi spus că ce îi spui copilului tău, ce îi arăți, ce urli la el devin parte din supra-eu, acea instanță superioară din noi.
Berne ar fi spus că tot ce îi zici copilului tău, modul în care vede că te comporți, că simți devin parte a Părintelui introiectat.
Eu aș vrea să vă zic lucrul ăsta un pic mai simplu, mai tangibil, aproape palpabil:
Imaginează-ți că vocea cu care i te adresezi copilului tău și cuvintele pe care i le spui vor fi vocile și cuvintele pe care le va auzi toată viață în minte.
Frumos. Adevarat.
Frumos spus ! Nu ştiu dacă a mai zis cineva, dar eu când citesc ceva scris de Dobro, îi aud şi vocea. Morgan Freeman style
Felicitări tuturor pentru “firul roşu” care mă va trage mereu spre voi, cu urechea şi cu sufletul.
“Tzine-i mai acolo baiat mic si frumos? Tzine, tzine?” Cateodata poate avem nevoie de vocea aia, de dinainte de a fi noi.
Oare cum era atunci cand eram doar adulati?