Unde-i Vanga să ne zică…
– Tati, tati… dar noi încotro ne-ndreptăm?
– La bunici, dragule!
– Nu, tati… nu noi doi, noi cu toții!
– Păi… dragule, unii se duc la rude sau în concedii, alții se întorc acasă…
– Nu, tati… nu cei din tren, noi cu toții, toată țara!
– Aaaa, țara… păi… Dracu știe!
– Dar dna învățătoare ne-a spus că Dracu nu există!
– Ei, nu există! N-ai fost tu atent la ora de religie!
– Ba da, dar la ora de religie încă n-am ajuns la Dracu!
– Păi, stai să vezi mai încolo!
– Dar, tati, pe bune acum, încotro ne îndreptăm?
– Nu știu, o să vedem. Dacă aș fi Baba Vanga, ți-aș spune!
– Dar cine-i Baba Vanga?
– O clarvăzătoare, oarbă, care din păcate a murit…
– Păi și dacă era oarbă, cum putea ea să vadă viitorul?
– Păi, orbii au alte simțuri mai dezvoltate. Inclusiv al șaselea simț! Vanga simțea viitorul sau poate chiar îl auzea!
– Dar viitorul scoate zgomote?
– Da, viitorul e o hărmălaie totală! Și țipete și hohote și bocete! E cu de toate!
– Ca o șaorma?
– Of doamne, dragul tatii! De unde le scoți tu? Hai să ne uităm mai bine pe geam! Să admirăm peisajul, cât încă mai avem peisaj… că, cine știe, poate rămânem fără peisaj în viitor… și o să ne uităm în gol. Poate va fi un gol mare, peste tot! Și-n buzunare, și-n buget, și-n frigidere și pe geam… și numai la știri va fi plin. Iar noi ne vom muta la știri. Vom locui în știri, vom ajunge știri! Dacă nu am devenit între timp. Că eu deja mă simt ca o știre…
