La începutul săptămânii am lansat prima temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Victor/Victoria sau Eterna bătălie între sexe. Cine are victoria?. Un nou sezon deoarece am schimbat puțin placa, în ceea ce privește premiul.
Primim răspunsurile voastre până duminică, 13 mai, ora 14:00, pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro, iar cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 14 mai. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Voce nouă pe guerrillaradio.ro, Ionuț Chiripuș se califică în finală cu textul de mai jos.
***
Presupunând că J.F. Kennedy, în 1962, atunci când a ținut discursul despre mersul pe lună, ar fi spus ,,alegem să aflăm cine câștigă în lupta dintre bărbăți și femei, nu pentru că e ușor, ci pentru că este dificil…”, și mergând pe linie logică, acest lucru s-ar fi întâmplat pentru că rușii, care ar fi început aceste cerecetări, ar fi avut niște rezultate uluitoare… Cel mai probabil marile puteri ale lumii ar fi ajuns la concluzii diferite, dar cu dovezi puternice că fiecare are dreptate. Si chiar dacă ambele s-ar fi pus de acord, oare asta ar fi schimbat cu ceva lumea ?
Dacă bărbații ar fi câștigat, oare, am fi fost tot în punctul ăsta? Nu. Am fost mii de ani siguri că femeile sunt mai prejos. În tot acest timp am reușit, ca societate, să ne dezvoltăm, am construit primele orașe, marile civilizații s-au clădit și, cel mai important, arta s-a dezvoltat așa cum s-a întâmplat cu diversitatea animalelor în explozia cambriană. Toate astea s-au întâmplat într-o societate condusă de bărbați, dar nu fără ajutorul femeilor. Pe de altă parte, religia nu a ținut pasul. Încă ne zbantem să scăpăm de un păcat originar, în care o femeie a mâncat un mar, făcând-ul pe bărbat să cunoască binele și răul, iar acesta din urmă nu a uitat niciodată că ea i-a furat copilaria. De asta toți bărbații, până ce cunosc femeia aceea specială, preferă să rămână emoțional niște copii. Dar e aberant, dacă stai și te gândești. E ca și cum toți albii din lume ar trebui să se simtă vinovați că pe vremuri semenii lor au considerat că negrii sunt inferiori și i-au tratat ca pe niște animale. E ca și cum toți germanii ar trebuii să-și tatueze un numar pe mână pentru că semenii lor au făcut asta cu evreii. E ca și cum toți ungurii ar trebui să ne ceară scuze pentru perioada în care Imperiul Austo-Ungar subjuga iobagii din Transilvania.
După Evul Mediu, lucrurile au început să se schimbe. E adevarat că și după, femeile erau tratate ca niste obiecte dar, cel puțin, nu mai erau arse pe rug. De atunci și până acum societatea umană a luat o altă cale, cea care a dus-o la cunoștința faptului că avem în noi dorința arzătoare de a face lucruri nu pentru că sunt ușoare, ci pentru că sunt dificile.
Dar dacă victoria ar fi de partea femeilor? Așa a făcut omenirea primii pași. Pe vremea când locuiam în peșteri și abia descopeream focul, oamenii aveau o societate matrialhală. Oare de ce nu a ținut? Ce s-a întâmplat de a făcut ca barbații să preia controlul? Trebuie să fi fost un motiv pentru care în toate societatile care s-au dezvoltat, femeia a fost socotită mereu mai prejos. Ar fi posibil oare ca dacă, atunci, cel care ar fi mușcat din măr primul, să fi fost bărbatul și oferindu-i-l, femeii i-ar fi furat naturalețea, bunătatea și credința nezdruncinată că este o prințesă? Lumea însă este masculină. E condusă cu brutalitate, uneori dusă la extrem pentru a obține ceva bun. De aceea femeia în versiunea biblică mănâcă prima din măr. Ea înțelege în momentul acela că lumea poate fi condusă prin conștiință și alege calea cea bună. Instinctual este mai bună, mai curată si poate accepta orice, dacă scopul final este unul bun. Dacă am fi conduși de femei am fi atât de corecți din punct de vedere politic încât nu am supraviețui ca specie. În momentul în care mănâncă prima din măr, alege ca ea să fie cea care aduce pe lume urmași. Si alege asta știind că dezavantajul este că nu va putea, mereu, să-și aleagă tatăl copilului. Vă imaginați o formă mai extremă de altruism?!?
După discursul lui Kenedy, cumva omenirea a înțeles că, deși există diferențe între bărbați și femei, împreună putem ajunge pe lună. Începem să înțelegem că suntem ca sarea și piperul în bucătărie. Avem de făcut o rețetă și, dacă reușim să găsim echilibrul dintre sare și piper, preparatul va fi unul excepțional. Va trebui să găsim împreună combinația perfectă între corectitudine politică și supraviețuirea speciei.
