Am (re)lansat noul sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Și am vrut, după o pauză cam lunguță, să știm doar ce faceți și cum sunteți la momentul citirii articolului și ascultării promo-ului de pe post.
Concursul se încheie joi, 22 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 23 octombrie.
Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.
***
Luni, 19 octombrie 2020, 20:29. Atunci am auzit prima dată spotul. Eram cu Dragoș Stanca în cap și cu gamerii de luni seara. Viziunea futuristă a gamingului și recomandarea SF The Expanse. M-a săgetat un gând: De când nu mai citisem un SF? De prin adolescență. Dune, Fundația, Eu, Robotul… Editura Nemira din anii ’90, la începuturi. Mă amuz când scriu aceste cuvinte: Nemira… începuturi (prin analogie cu Batman… Begins). Apoi „m-am împiedicat” de seria Rama a lui Clarke și nu numai, de Solarisul lui Stanislav Lem, de Soarele gol al lui Asimov. Dar cu niciun chip nu am ratat mai spre vremea de acum alte filme SF de mare anvergură. Spre pildă, Mars, de pe Netflix cocoțându-se adânc prin ungherele minții mele și nemaidându-mi pace… Era luni, seară, ora 20:29, și am auzit spotul. Tocmai ieșisem la un alergat (în propria curte). Aveam deja un kilometru făcut. Mintea-mi zbura de la un proiect de peste zi la altul și la cele ce aveau să le aducă cu ele zilele următoare. Și a intrat spotul… Așa eram. Așa mă simțeam. Fix în acel moment. Am reflectat (O, întrebarea, cât de bună e întrebarea care nu e pusă, pe care poate nici nu o știi, dar care se profilează nebună pe un gând!), da, am reflectat: Ce-ar fi dacă mai aștept un spot și a doua zi? Cum m-aș simți mâine când l-aș auzi?
Marți, 20 octombrie 2020, 17:43. Mâine a venit fix pe 20 octombrie, la 17:43. Eram cu Bogdan Șerban și Diana Gheorghian. Uitasem de luni seară. Deja mă duseseră amândoi departe în lumea lui Pița, a lui Bleonț; eram pe la Craiova, prin cămăruța de doi pe doi în care actrița sălășluia prin ’80 pe o saltea de 10 cm. Și eu eram acolo: Proiectat mintal într-un colțișor, văzând borcanul de suc de roșii și amintindu-mi de ora fără de apă. Lăsasem în urmă travaliul zilei de azi, cu ședințe, proiecte, viitor în viitor în viitor. Și atunci, uitând de promisiunea pe care mi-o făcusem, poate într-o doară, cu o seară înainte, a intrat… dumnealui… spotul. Flashbackul a venit, a trecut cu spot cu tot, am zâmbit, m-am amuzat și am așteptat… Cum mă simțeam fix atunci?… „Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă…”. O interpretare poetică monumentală, cum rar ți-e dat să auzi izvorând de pe buzele și din rărunchii unei artiste desăvârșite.
Miercuri, 21 octombrie 2020, hh:mm. Nu știu când va fi spotul. Nu știu ce va fi. Nu știu ce voi fi. Sau ce voi deveni. E o transformare, o creștere, o evoluție. Fir de timp cu fir de timp, clipă de clipă, ivită și trecută prin lumea neschimbătoare a vibe-ului vostru.
E altceva.
***
Cover foto: IELTS Online Academy.
