Într-o casă dintr-un sat, un copil intră într-o poveste ascultând basme românești imprimate pe plăci de vinil. În cameră ferestrele erau deschise și prin ele intrau aromele grădinii și sunetele animalelor din curte. Uneori când mă plimbam prin livada din spatele casei, găseam o albină prinsă într-o pânză de păianjen și o eliberam, având certitudinea că aceasta o să mă ajute în  vreuna din aventurile mele. Eroul meu preferat  era Greuceanu și nu vedeam niciun fel de motiv pentru care să cred că atunci când voi fi mare nu voi putea să nu fiu asemenea lui…

Lucrurile stau altfel în viața reală și te poți da în fiecare zi de trei ori peste cap și tot nu vei reuși să te prefaci în altceva decât în ceea ce ești. Trăiești momente în care afli că apa vie are efect doar în povești, că nu exista niciun fel de formulă magică prin care să-ți repari greșelile făcute și că iubirile pierdute nu mai vin înapoi… În același timp, pentru că viața este tot o poveste, poți alege din ea lucrurile bune și astfel să înveți din mers că toate întâmplările au un scop și că acela este unul bun.

Sunt momente în viața fiecaruia care sunt definitorii, care te schimbă și te pun din nou pe drumul hotărât încă din copilărie. Acum, scriind asta, îmi dau seama că, după multă vreme, mi-am regăsit calea și că sunt hotărât să o urmez cu aceeași ardoare cu care am mers atâta vreme pe căi greșite. Amănuntul cel mai important din această revelație este faptul că poteca regăsită este, culmea, cea mai ușoară și cea mai dreaptă către visul copilariei, doar că acum drumul este parcurs cu mintea unui om matur.

Eroi precum Greuceanu suntem cu toții când reusim sa ne readucem aminte ce ne atragea atunci cand eram copii. Numai că pentru  a prinde puteri de basm trebuie să ne lovim de câteva ori cu capul de pragul de sus. Călătoria devine apoi  o joacă si drumul, chiar dacă nu știi unde o să te ducă, odată ce l-ai regăsit, îl parcurgi mergând în pașii ștrengarului și fluierând. După multe poteci încercate, unele fără sens, altele pline de capcane imposibil de trecut, am început să scriu pe Guerrilla și din momentul în care am fost publicat, mi-am dat seama că aceasta cale îmi place, că scriind mă descopăr și că, chiar dacă pe drum voi întâlni  zmei cu care voi avea bătălii crâncene, îi voi invinge!

………………………………………………..

La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Ce voiai să fii “când o să fii mare”? Și cum difera asta de cine ești acum.

Concursul se încheie dumincă, 17 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos este unul din textele finaliste.