La începutul săptămânii am lansat cea de-a zecea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4), un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți un dialog între 2018 și 2019. Ce și-ar spune cei doi ani la întâlnirea dintre ora 00:59 și 00:01?
Concursul se încheie duminică, 6 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 7 ianuarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
1, 2, 3, …, 100, 101, …, 1989, …2000, …, 2018 ani de când lumea creștină a aflat că e timpul să întoarcă celălalt obraz. Anul 1 nici măcar nu știa că avea să fie un nou început, nimeni nu știa, doar Cel care a dat drumul timpului. Așa cum nici 2018 nu putea să știe că avea să fie cel mai bun început pentru ceea ce oamenii numesc noutate și cel mai dureros sfârșit pentru ceea ce se cheamă trecut.
Drumul parcurs de ultimul an începe să fie greoi, vremea nu mai ține cu el. Vântul se întețește, ziua e tot mai mică, oamenii abia așteaptă schimbarea timpului. Luna e acoperita de nori grași de zăpadă și vechiul an cu greu reușește să meargă înainte. Trage după el toate întâmplarile din cele 365 de zile și încă încearcă să le dea sens. Drumul continuă abrupt și, sus de tot, în vârful pantei, se află luminat un mic han. Locul îi este cunoscut, de acolo a plecat acum un an. Grăbește pasul în speranța că va prinde din nou cel mai bun loc și, când ajunge la ușă i se cere parola:
– La mulți ani! răspunde bucuros și mândru că a reusit să-și parcurgă drumul până la capăt.
Ușa i se deschide și pornește către recepție. Aici fiecare an ce trece are un obicei. Lasă pentru cei ce vor urma o frază care să cuprindă tot ce a învățat în timpul petrecut în imaginarul omenirii. Cu toate că s-a gândit la asta tot timpul, nici acum, în ultimul ceas, nu știe ce ar putea să transmită celor care îl vor urma.
– Ce ți-a luat atâta timp?
– Bine că n-am fost bisect! răspunse 2018 cu atenția îndreptată către pagina de istorie în care avea să intre și el.
– He he, uite cineva a scris din greșala 19 după care a taiat și și-a scris numele 2000. Ia uite, și 2001 a greșit la fel. Greu mai ies anii din metehnele trecutului.
– Se întâmpla uneori să capete ticuri omenești. Să fi văzut ce încurcătură a fost atunci când s-a hotărât trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian.
– Când a fost asta, cum de s-a întâmplat, de ce a fost nevoie de schimbare?
– Băiete, tu ești următorul, nu-i așa? Dacă da, atunci apucă-te de citit, pentru că adevarul spus de mine s-ar putea dovedi mai târziu o minciună.
– Bine, bine! Văd că esti ranchiunos. N-ar trebui, nu face bine la sinapse pentru că începi să vezi lucrurile doar în alb și negru.
– Vezi că afară sunt toate lucrurile nedeslușite de mine în ultimul an. Toate întâmplările cărora nu le-am găsit încă înțelesul. Destinul spune că totul are un scop și că acela e unul bun, așa că ceea ce nu am reușit eu să lămuresc vă trebui să limpezești tu.
– Cât de greu să fie? Sunt abia la început, am un an întreg să le pun în ordine.
– Îți sugerez să te apuci din prima zi. Odată cu trecerea timpului vor aparea altele, unele la care nici măcar nu te-ai gândit. Nu e bine să lași problemele din trecut nerezolvate. Nu ști cum vor influența generațiile viitoare. Citește și despre asta. Din cărți o să afli și cum să-ți gestionezi stările de bine, să te bucuri de ele, pentru că doar așa vei reuși să treci peste întrebările fără răspuns. Apoi o să-ți fie mai usor să urci prin zapadă, până aici, atunci când te vei întoarce din locul în care te-ai trezit. O să ți se pară totul ca un vis…
– Ei, nici chiar din prima zi. Cred ca mai întâi o să fac puțină ordine. Cine știe, poate o să reușesc să opresc unul dintre conflictele fără sens!
– Măi 19, dorința ta depinde de alte calendare, aproape la fel de vechi și pline de metehne ca și cel după care ne schimbăm noi.
– Păi și atunci, dă-mi și mie un sfat pe care să-l pot înțelege. Adică nu o să am nicio zi liberă?
– Sunt multe sărbători în calendar. Dacă nu le poți ține pe toate, în cel puțin una din cele șapte ale săptămânii ar fi bine să te odihnești și să-ți asculți dorințele. În celelalte încearcă să ți le îndeplinești.
– Ușor de spus, mai ales că tu îți cunoști trecutul, pe când eu nici măcar nu înțeleg prezentul și cu atât mai puțin viitorul.
– Vorbești de parcă m-ai cunoaște. Ai văzut câte bagaje am lăsat la intrare? Ăla e trecutul meu, lăsat moștenire pentru tine. Ce am aflat eu despre el, încerc acum să scriu în condica asta anuală.
Ușor, cu brațul tremurând, șterse urma de lacrimă căzută pe registrul anual și apoi cu migală, caligrafic, mâna lui 2018 se îndreptă către unealta de scris. Degetele lui o prinseră cu grijă și gândul anului trecut apăru ca prin minune pe foaie. Apoi îl îmbrățișa pe 2019 și când și-au dat mâna, un fel de sunet ca de lemne ce se ard în foc se auzi din amândoi. Foaia se făcu ca din piatră și literele scrise căpătară sens.
La mulți ani!
