Iubirea este fundamentul perpetuării speciilor. Fără iubire, natura pur și simplu nu poate exista. Să ne bucurăm așadar de iubire și #biodiversitate (verificați hashtagul ăsta, veți găsi o droaie de fotografii cu explicații instructive). Continuăm episodul pornit cu câteva săptămâni în urmă, pentru că am primit plângeri că tăiem scenele cu nuditate explicită și intromisiuni vârtoase din lumea celor care nu cuvântă.
Degeaba fugi după iubire
Stârcii de cireadă (Bubulcus ibis) sunt printre cele mai răspândite păsări de pe Glob. Dar ca să fie răspândite, au nevoie de armate de stârci. Și dacă doamna te tratează cu fundul, scuzați penajul de pe fund, toată agitația ta rămâne în zadar și numărul de soldați gata de invazie se duce pe apa sâmbetei. Acești stârci din Sicilia au tulburat apele sâmbetei până s-au pus pe treabă, doar că au făcut-o la distanță de privirile mele indiscrete. Nu e bai, știu acum unde locuiesc, e o chestiune de timp să-I prind în fapt printre perdele. Sau nici măcar.
Alo, aterizează libidoul
Multe căutări pe P0rnHub încep cu pool sex party. Aici, pentru că avem zburătoare cu pene în ecuație, este vorba chiar de pool nest sex party, pentru că domnul are probleme majore cu disfuncția aterizofilă și este mustrat aspru de cetățeana cu care împarte plaurii. Mă rog, idea era să ciufulească plaurii cu tot cu madam, dar chirighițele cu obraz alb (Chlydonias hybrida) au la dispoziție hectare de plauri în Delta Dunării să facă tot felul de ciufuleli.
Uraganul se apropie
Ca la orice trebușoară de budoar, preludiul este o parte importantă din toată tărășenia. Aceste rândunici (Hirundo rustica) sunt pe punctul de a…, tot în Delta Dunării, doar că grozăvia se petrece chiar pe balustrada pontonului unde vine pasagerul de Tulcea. În văzul tuturor, masculul execute o aterizare cu cântec, doamna fiind destul de nemulțumită de ideile crețe ale partenerului.
Misiune: Intromisiune
Și iată și primul contact explicit, având în rolurile principale o pereche de vrăbii negricioase (Passer hispaniolensis), la mică distanță de cuib, undeva în nordul Bulgariei. Nimic nu pare să le oprească din workshopul de endorfine și bune maniere, mici măcar faptul că le trebuie pastile de echilibru pentru a face performanță și spectacol pe sârmă.
Preludiu oral
După un prim contact reușit, lucrurile par sa se relaxeze puțin. Dar la stăncuțele (Corvus monedula) din Bărăgan, contactul tete-a-tete, cioc-la-cioc pe păsărească, este primordial în stabilirea dreptului international fundamental la reproducere. În plină pajiște, stăncuțele au apucături oribile, de liceeni hormonauți, care preced grozăvii și mai și mai încolo, când le-or crește penele.
Idem pentru alte specialiste în comportamente deviante, cum ar fi puricatul pe vreme de pace în loc de pupat chior, fenomen manifestat la găinușele de baltă (Gallinula chloropus). Prezente în mod traditional doar pe luciul apei și în stuf, aceste găinușe iau cu asalt (de nevoie) zonele înfrunzite ale unui parc din Bristol, Marea Britanie, pentru a se deparazita înainte de dansul specific de așternut. Niciun purice nu a fost rănit la această procedură, toți fiind mâncați întregi, de vii. Dragostea trece prin stomac, nu?
Eu pe cuib și tu pe mine
Asta pare să exclame femela de cormoran mare (Phalacrocorax carbo) din Delta Dunării în vreme ce domnul cormoran o face pe umbrela de soare chiar pe cuibul proprietate personal, cu impozit plătit la Primăria Maliuc. Baiul nu e ca s-a întins prea bine umbrela, ci că s-a înfipt prea rău piciorul umbrelei în… ce a nimerit.
Tatonarea este totul
Și dacă ramuri bat în geam după toate peripețiile cormoranilor, ne așezăm puțin și la sol, pe orizontală, cum fac aceste broaște de pământ verzi (Pelobates syriacus) de pe litoralul Mării Negre. Amfibienii sunt mult mai toleranți la temperaturi mici, astfel că, dacă la păsări sezonul durează începând din aprilie cam toată primăvara, la amfibieni poveștile de nepovestit copiilor încep din februarie-martie la unele specii și pot continua până la începutul verii și chiar mai târziu.
Tatonare fără frontiere
Nu doar amfibienii de la noi se dedau la preludii lungi, de jumătate de sezon. În Sicilia (una din destinațiile mele favorite în căutare de lighioane) am asistat la discuții aprinse între broaște pictate (Discoglossus pictus). Sigur, era o chestiune de timp până aveam să găsesc și lucruri mult mai grave întâmplându-se între ele, dar pentru asta am pregătit alte cadre, alte specii, alte povești fără perdea.
Un copil cu mama-n brațe
Fiind copil, asistam neputincios la discuțiile neobrăzate ale celor mari de pe scara tramvaiului, eu crescând într-un cartier nu tocmai bine văzut din Brăila. “Un copil cu mă-sa-n brațe” era strigătura predilectă a golanilor care împingeau oamenii spre interior, ei fiind pe scara tramvaiului ce ducea spre Parcul Monument. Doar că la broaștele rugoase brune (Bufo bufo), strigătura asta chiar se potrivește. Femela, având dimensiuni vizibil mai mari, suportă cu stoicism nu doar greutatea soțului de ocazie (monogamia fiind o glumă bună la amfibieni), ci și o strânsoare zdravănă a masculului, care nu dă drumul, neam, inclusiv după ce totul s-a terminat și e vremea să cauți un duș cât de cât, americani-s de vină. Și am auzit multe femei dorindu-și asta în secret, în vreme ce aici treaba asta e standard, mai ceva ca un airbag cortină la o mașină germană.
Du-mă la Atena
Cum Roma și Parisul erau luate, iar Veneția mirosea urât, acestui mascul de broască rugoasă verde (Bufotes variabilis) din Thassos, Grecia nu i-a mai rămas decât prima capital disponibilă. Deși e necesar un feribot pentru a ajunge de pe insula în capitala țării, acestui broscoi nu-i pasă, doar e călare. Și știm cu toții că fără cal mai greu să ajungi repede la cetatea de scaun. Sau la orgasm în iarbă.
Evoluăm împreună
Din nou, aici, împreunarea duce la scântei. De aceea puțină pauză și reevaluarea relației poate fi de bun augur pentru viața sexuală a cuplului. Aceste vipere cu corn (Vipera ammodytes ammodytes) din Mehedinți par a cunoaște secretul unei atracții de cuplu irezistibile: pauza de țigară de după este crucială atât pentru perpetuarea speciei, cât și pentru o nouă rundă de distracție, corn la corn, cum s-ar zice.
Împletituri nărăvașe
Dacă m-ar fi rugat cineva să găsesc niște nume de filme deșucheate și nu găseam ceva mai bun. Am coborât așadar la sud de Dunăre să găsesc cealaltă subspecie vipere cu corn (Vipera ammodytes montandoni), care se pregăteau de treabă fix când am apărut eu să le imortalizez și să le fac de rușine în urbe. Nu păreau să se sinchisească prea mult de mine…
Iubire ca-n liceu
Nimic nu e mai rău decât să-ți ademenești colega de bancă acasă și să te prindă ai tăi pe problem în loc de meditația la matematică de la care tocmai ce chiuliseși. Dar specia bulgărească de gecko pontic (Mediodactylus danilevskii) pare să fi rezolvat elegant problema statului peste colegă, folosind ce știe mai bine în afară de mâncare, somn și sex: camuflajul. Nu-i așa că e greu să-i vedeți la mațele-ncurcate? Să-i, am zis bine, că-s doi.
Nu-mi lăsa semne
Știu că nu te interesează că-mi lași vânătăi pe gât și brațe, dar la coadă chiar se vede. Asta pare să fie concluzia firească a doamnei șopârle de ziduri italiană (Podarcis siculus) din Sicilia, după ce el a mursecat-o strașnic de coadă. Acest comportament este tipic la majoritatea speciilor de șopârle, mușcatul de coadă pare-se că având proprietăți erogene asupra partenerei.
Notă: textele de aici sunt niște pamflete care trebuie luate în serios. Iubirea trebuie să răzbată prin noianul de reguli. Nu doar voi sunteți inventivi când vine vorba să găsiți un loc bun de …
Până la proxima revedere, vă doresc spor la semnalări de faună!
