La începutul săptămânii am lansat prima temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 5),  un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți că lucrezi la Radio Guerrilla. Cum arată o zi de muncă pentru tine?

Concursul se încheie duminică, 20 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 21 ianuarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Mai jos aveți unul din textele finaliste.

***

– Copii, Dobro, Gilda și Matei, Bună de Dimineață! (respir mai greu că am tras aer rece) Stați, că am venit electrică azi. Băi, sunteți pregătiți? Citatul anului și firește și al zilei este: “Orice pasiune este lăudabilă, până nu se transformă în muncă!” Pam! Pam! L-am cules de la budistul de taică-miu, Ilie.

– Băi Iulia, cine a zis asta? Ăsta-i de-al nostru, gândește la fel.

– Da, mă Matei, hai că știu pe dinafară. Și pe dinăuntru: “Eliberadio! Suntem noi toți cei care gândim la fel!” Păi asta e deja în mine, că de aia sunt aici. Cu voi mă. Hai să va inspir. Că de aia suntem colegi. Așa ziceți voi, colegi… Eu zic că suntem aliați. În ce sau spre ce, poate va prind că întrebați. Spre Bine! Și Binili Învinge! Pentru că nu-i așa, trebuie! Este ceva neclar?

– Băi, ai venit iar pe filosofie de viata adâncă și adevărată. Ia-ne ușor, că abia ne-am trezit.

– Băi Dobro, hai, ridică-te dacă tot te-ai trezit! Așa îmi zice mie de la o vreme dumnezeul meu Hozier. Zice el în “Nina cried Power”, cu care mă trezesc eu în fiecare dimineață. Power! Adică dragoste! Zice el, că asta are mesaj, este poet, scrie el tot, muzică, versuri, tot, că de aia îl iubesc:

“Cause Power is my love

When my love reaches to me”!

Puterea este Dragostea și Dragostea este Putere.

–  Wow. Iulia… iar ne-ai umplut de de toate. Cine a zis asta cu pasiunea? Poate îi propunem să vină pe la noi. (întreabă Gilda)

 – Nu se mai poate, s-a dus în lumea celor drepți. Dar ne-a lăsat mesaje drepte. Immanuel Kant mă, a zis! Păi veneam eu cu oricine? Cel puțin asta mi-a zis taică-miu ieri, că a zis asta. Hai mă, că puteam să o zic și eu.

– Copii, ce facem noi astăzi, dacă tot suntem așa inspirați? Transmitem și noi ceva? Cel puțin adevărul, dacă nu se poate altceva 🙂 Comunicăm și noi ceva important la microfonul ăla? Scriem ceva? Apropo de scris, nu mai numiți băi scrierile texte! Noi scriem eseuri, din alea elaborate care trec întâi prin noi. Textele pot fi și mesaje pe telefon. Punem muzici, eventual cu versuri semnificative care să susțină ce facem, să ne sprijine, să ne determine să facem, să ne influențeze adică stări, emoții, idei, chestii? Că asta e muzică mai copii, dacă aveați vreo neclaritate. De asta este ea singură formă de artă care ajunge la toți oamenii!

– Iulia, ia-ne băi ușor, ți-am zis! Ne dai așa chestii din astea prea adevărate și multe. Băi, tu mai ai multe din astea? Că ne-ai umplut!

– Dobro, tu văd că încă n-ai înțeles. Băi și cam trebuia, că ești și psihanalist ca mine. Eu sunt izvor nesecat, mai nene. Pentru că toate astea vin din inconștientul meu, și apar ele în mintea mea. Apare vinul adică după ce se m[cereaza strugurii. Nu se știe ce struguri amestecați sunt acolo, din care apare vinul. Asta este psihanaliza. Asta înseamnă să înțelegi. Să poți reda în cuvinte puține esența. Așadar, eu le dau pe astea din Sinele meu. E nesecat acolo și de obicei, este adevărul. Nu le dau din Eul meu, de mi l-am construit eu, imaginea adică aia cu care ieși  în lume.

– Comunicăm fetiță. Tot ce trebuie să ajungă la ascultătorii noștri, păi cum să nu? (zice Gilda)

 – Dobro, Matei, voi ce ziceți? Sunteți pe recepție?

– Da măăăă! (zic ei amândoi, se amestecă acolo vocile)

– Hai!!!!