Da, da, da, veți zice, a venit din nou acel sezon în care se fac liste peste liste cu filme de Crăciun, filme care vorbesc despre familie, despre prietenie, despre solidaritate etc. Și nu e rău, zic eu, oricât ar strâmba unii din nas, să ne amintim ritualic de lucrurile astea. Dacă ele vin sub forma unor basme exemplare, cu atât mai bine.
Am avut zilele trecute pornirea de a revedea celebrul anti-basm (sic!) The Nightmare Before Christmas (1993), animația stop-motion produsă de Tim Burton și regizată de Henry Selick dar, citind câte ceva despre filmografia regizorului, am descoperit o altă minunăție animată făcută de cuplul Burton (producător) – Selick (regizor).
James and the Giant Peach, din 1996, este o adaptare după povestea autorului britanic Roald Dahl. E o fantezie splendidă, în genul Micului Prinț, dacă vreți, iar călătoria inițiatică a lui James, puștiul britanic plecat din Anglia spre New York la bordul unei… piersici uriașe, alături de o gașcă fermecătoare de insecte antropomorfizate, e un răsfăț vizual în materie de animație stop-motion.
James and the Giant Peach e una din acele animații mai puțin cunoscute pe care le descoperi, uneori mai târziu, dar nu prea târziu, cu emoția copilului care desface cadouri sub brad.
