Sper că vara care a sosit brusc vă găsește prin locurile cele mai relaxante (Vamă, plajă, hiking, whatever), iar pe cei ce iubesc și vinul sau doresc să se împrietenească mai mult cu el sper că această vară îi va găsi pe la crame și pe la multitudinea de degustări ce a împânzit orașul. Eu am ales zilele trecute degustarea de vinuri grecești organizată de importatorul și ambasadorul culturii grecești, Vasilis Ioannou. Am mai băut câteva vinuri din Grecia de-a lungul timpului, dar numărul etichetelor este mult prea mare pentru a le putea cuprinde pe toate prin achiziții personale, așa că invitația de a degusta 5 albe și 5 roșii de pe plaiurile Eladei fost maxim apreciată, atât de mine cât și de către alte 23 de persoane.
Locația aleasă a fost, bineînțeles, un restaurant cu specific grecesc din Cotroceni (Kvala) iar platourile cu salată de caracatiță, tzatziki, inele de calamar, pita sau souvlaki au pus și mai bine în valoare valențele gastronomice ale vinurilor grecești; acum realizez că atracția față de aceste vinuri vine și din puternica lor orientare spre gastronomie, nefiind vinuri stand alone, ce s-ar preta unor întâlniri gen cocktail evening (cum ar fi vinurile sudice din Italia renumite pentru supracoacere și pentru aromele puternice de fructe gemoase, și, de ce nu, pentru un rest de zahăr menit a rotunji gustul).
Vinurile gastronomice se pun perfect în evidență în combinație cu mâncarea potrivită (playing each other), însă băute în afara acestei simbioze pot părea dure (cele roșii), ierboase (cele albe), cei neobișnuiți putând să nu le prefere în fața vinurilor mai simple, easy going, mai ales dacă ar conține chiar și un ușor rest de zahăr.
Recunosc că orice interacțiune cu Vasilis este electrizantă pentru că este o persoană deschisă, one man show, și pentru că este o enciclopedie a Greciei din care ne împărtășește cu mândrie, fie că e vorba de vin și mâncare, recomandări pentru petrecerea vacanțelor sau istorie antică ori foarte actuală.
Ca la orice degustare, calibrarea papilelor s-a făcut cu un spumant, perfect pentru vremea caniculară, după care am trecut în revistă cele 5 vinuri albe din portofoliul Greka Terra:
ASPROLITHI 2020, un vin obținut din soiul Roditis, cel care e prezent în foarte multe taverne grecești din Macedonia într-o formă ușoară, nepretențioasă; de data aceasta, vinificatorul a vrut să exprime potențialul acestui soi, astfel că a folosit vii vechi (20 – 60 ani) aflate la altitudini de 850-1100 metri, fapt ce creează condiții pentru un microclimat în care vremea caniculară din Peloponez să nu ducă rapid la supracoacere, fapt ce ar împiedica strugurele să acumuleze suficiente substanțe polifenolice, anume acele substanțe care asigura vinului caracter prin arome și gust; în mod neobișnuit, unele vii cresc chiar și pe pante orientate spre nord, cu multe reprize de ploaie, însă apropierea de mare asigură o ventilație benefică strugurilor (îi răcorește când temperaturile depășesc limitele caniculare); pe cât de plictisitoare pare această prezentare a condițiilor microclimatice, pe atât de relevantă este pentru că face diferența între un vin bun și unul banal; uneori poți planta la câțiva zeci de metri de un areal cu microclima perfectă și nu mai obții acelasi vin: ori solul se schimbă și nu mai oferă mineralitatea vecinului, ori curenții de aer nu mai bat cu aceeași forță ori orientarea pantei către alt punct cardinal, sau chiar coacerea strugurilor nu mai este ajutată de reflexia razelor solare din albia unui râu (situația rieslingurilor de pe malul râului Mosel din Germania și Luxemburg, viile beneficiind de pantele abrupte și de proximitatea râului). Și datorită acestui microclimat, în combinație cu tehnicile de vinificare și decizia de a alege ziua culesului, alcoolul acestui vin se situează în limite obișnuite pentru deceniile trecute (12%); astăzi limitele au fost împinse destul de mult în sus datorită încălzirii globale și m-am trezit cumpărând, de curând, o sticlă de fetească neagră produsă în Dobrogea cu 16% alcool (fapt pe care nu l-am observat decât târziu, la sugestia unui amic mai înțelept și mai informat); ca fapt divers, 16% ABV (alcohol by volume) este limita de la care încep spaniolii să producă vinuri fortifiate, adică vinurile de Porto a căror tehnologie presupune adăugarea de alcool distilat pentru a se opri fermentarea și pentru a ajuta la învechire; când vedeți o sticlă de vin cu alcool 9-10% (probabil un riesling nemțesc), bucurați-vă că puteți savura mai mult de două pahare fără prea multe griji. Probabil nici 1% din vinurile de la raft din RO nu se încadrează în aceasta marja, de aceea merita căutate și consumate în detrimentul celor ce ajung lejer la 14%.
MOSCHOFILERO CUVEE SPECIALE 2020 – un vin creat de Boutari, cea mai mare crama din Grecia, ca o ediție specială a unei etichete foarte populare; provenind tot din vii vechi, 45-50 ani, cu randament / planta redus, ceea ce asigură un nivel ridicat al substanțelor polifenolice și al zaharurilor, aceasta ediție specială presupune o vinificare mai atentă, începând cu culesul manual, care asigură o selecție mai buna a boabelor, răcirea strugurilor până la 10 grade, imediat ce sunt culeși și trimiși în crama și o tehnică de vinificare ce presupune 6 ore de contact cu pielițele strugurilor. Toate acestea, în combinație cu o maturare de 3 luni pe drojdii fine (tehnica sur lie, ce adaugă textură vinului) și o filtrare blândă ne oferă un vin perfect pentru sezonul de vară ce tocmai a început. Evidențiez iarași nivelul decent al ABV-ului – 11,5%.
METOXI CHROMITSA 2020 e un vin creat în zona muntelui Athos, de către călugării rezidenți, și prezintă o personalitate aparte, datorată în special nivelului de oxidare premeditată; este creat din trei soiuri distincte, Assyrtiko, Athiri și Chardonnay, din vii ce cresc la o altitudine de 350 metri, pe un sol de lut nisipos cu un substrat de granit începând de la o adâncime de 30 cm, ce forțează rădăcinile viței de vie să penetreze pana la 1,5 – 2 metri pentru a găsi substanțele nutritive necesare supraviețuirii. Un geek wine care nu place maselor, dar pe care cei ce caută necontenit diferite expresii ale vinului îl vor găsi cel puțin interesant (eu îl voi cumpăra pentru a-l asocia, așa cum mi-a recomandat Vasilis, cu sardine din Marea Egee); ba chiar m-am înscris în viitoarea excursie pe care acesta a promis că o va organiza în cramele din Muntele Athos (sper sa nu ne încurce planurile valul IV).
VIDIANO 2019 este un vin din regiunile muntoase din zona Heraklion, Creta, viile având o elevație de 300-500 metri și vârste cuprinse între 17 și 22 ani. Vinificatorul, Nikos Karatas, este un tânăr ce și-a fondat compania în 2015, cu scopul clar de a crea vinuri de top în cantități limitate. Ce îl distinge de alte crame este faptul că nu deține plantații proprii de viță de vie, ci colindă Grecia pentru a identifica parcele promițătoare cultivate de vignerons (viticultori) ambițioși. Acest vin, selectat în lista 50 Great Greek Wine de catre un Master of Wine, este creat prin trei fermentări diferite: în amfore cu drojdie spontană, în butoaie de 5 hl și tancuri de inox, cu o maturare de încă 4 luni pe drojdii fine în amfore de 400 litri. Datorită acestor detalii, vinul obținut are un potențial de învechire de 4-6 ani, indicat fiind să bem o sticlă sau să îl vedem la o degustare și apoi să punem la păstrare minim o sticlă.
SANTORINI 2019 – cel mai așteptat vin alb al serii, cel puțin pentru mine, pentru că am fost vrăjit deja de vinurile din acest soi, în special de către cele create în solul vulcanic al renumitei insule. Ca fapt divers, soiul a fost adoptat și de alte țări din proximitatea Greciei, o recunoaștere în sine a calității de top. Mi-am reamintit, cu această ocazie, de obiceiul viticultorilor de a îndruma vița de vie să își formeze un cuib, sub forma unui coș de nuiele, pentru a se proteja mai bine de razele puternice ale soarelui, de asemenea, am fost plăcut impresionat de vechimea vițelor de vie de 60-80 de ani, unele probabil dăinuind din perioada prefiloxerică. Se evidențiază iarăși pasiunea oenologului pentru excelență, preferând calea mai grea a fermentării cu drojdii spontane confortului și predictibilității fermentării cu drojdii selecționate din comerțul, de altfel, înfloritor; de asemenea, o maturare de 9 luni pe drojdii fine reprezintă o semnătură a vinurilor de calitate; ABV-ul de 13,5% pentru un climat atât de cald este iarași o realizare în sine. De remarcat mineralitatea și aciditatea.
Recunosc că vinurile roșii sunt pe planul trei în preferințele mele, după vinurile spumante și albe, dar nu datorită calității, ci pur și simplu e o constatare statistică: cel mai des aleg să mănânc chestii mai ușoare, pe bază de legume și pește, astfel că asocierea cea mai la îndemână este cu vinuri albe sau roșii mai ușoare, mai fructate și mai puțin corpolente. Bineînțeles că savurez la maximum un steak de vită perfect, medium rare, cu un pahar de vin roșu de calitate, dar se întâmplă mai rar, de aici focusul meu pe albe. De regulă cumpăr și vinuri roșii, în egală măsură, însă stocurile rămase prin frigiderul de vinuri e complet disproporționat (peste 80% sunt roșii, pentru ca albele dispar rapid). În contextul canicular de la data degustării, recunosc că vinurile roșii nu mă atrăgeau extrem de mult; însă bucătarii și-au dat silința cu ceva cărnuri suculente și calea către povestea vinurilor roșii a fost deschisă.
Primele două vinuri provin de la Alpha Estate, o cramă de top, situată în partea de nord vest a Greciei, regiunea Amyndeon, Florina. Alpha Estate a fost fondată în anul 1997 de către experimentatul viticultor Makis Mavridis și oenologul Angelos Iatridis, care după ani de activitate în diferite regiuni ale Greciei, a ales regiunea Amyndeon pentru a-și crea propriul vin. Trendul mondial eco friendly este adoptat 100% și aici, vița de vie fiind cultivata cu respect pentru natura, practicile bazate pe cele mai recente standarde internaționale fiind la cel mai ridicat nivel.
AXIA 2017 este un asamblaj din Xinomavro și Syrah 50/50. Asamblaj este atunci când două vinuri lucrate separat sunt alăturate în proporții stabilite de palatul oenologului, iar cepage-ul este practica de a recolta din vie, la comun, mai multe soiuri, urmând a fi vinificate la comun; în acest caz, controlul oenologului asupra produsului final este mai redus. Plantații de viță de vie la altitudini de 600-700 metri, sol nisipos argilos ce asigură o drenare excelentă a apei, fermentarea la temperaturi mărite gradual, păstrarea timp de 7 luni pe drojdii fine, învechirea în stejar – toate acestea sugerează atenția pentru detalii și implicit, calitatea.
Celălalt vin de la Alpha Estate a fost XINOMAVRO SINGLE VINEYARD ”HEDGEHOG” 2017, un vin obținut 100% din soiul local Xinomavro (puteți să rețineți acest nume pentru că este un soi ce oferă vinuri de top la nivel mondial); mai mult, vinul a fost obținut de pe o parcelă restrânsă, unde calitățile terroir-ului permit o exprimare superioară a soiului. Francezii numesc aceste parcele lieu dit, iar pe la noi, în rarele cazuri, se numesc plaiuri (partea cea mai buna a unei podgorii). Aceeași grijă pentru detalii, cu un plus pentru maturarea care s-a făcut în baricuri de stejar franțuzesc timp de 12 luni, plus alte 12 luni a mai fost păstrat în sticlă înainte de a fi lansat pe piață. Un vin ce merită o pulpă de miel bine gătită și prieteni la masă.
TSIGELLO 2019 – vegan, nefiltrat, obținut din soiul Mavrodaphne, cultivat prin agricultură organică, la o altitudine de 600 metri, din vii mature (15-35 ani). Interesantă abordarea străveche de maturare a vinului în amfore de argilă (hand made), practică renăscută în ultimii ani, întâlnită în special în Georgia, Moldova și adoptată chiar și de unele crame din Romania. Lupta aceasta cu eliminarea tuturor aditivilor din industria chimică uneori are și părți mai puțin dorite, vinurile bio (eco, naturale, whatever) având un mare risc de a porni o noua refermentare în sticlă pe fondul unor condiții de păstrare mai puțin optime.
XINOMAVROW 2019 – o etichetă ce sugerează un vin natural (RAW) obținut din soiul fanion al Greciei, Xinomavro din vii vechi de pana la 65 ani. Pentru acest vin au fost depuse eforturi de a culege manual bob cu bob, selectând astfel cel mai bun material de lucru, folosindu-se apoi o fermentație spontană cu drojdii sălbatice în amfore de 5 hl, totul fără nicio intervenție mecanizată, practic o reîntoarcere la tradiții dar cu inserții de tehnică modernă. După încă 6 luni de păstrare pe drojdii fine, vinul a fost îmbuteliat nefiltrat pentru a-și păstra caracterul natural și eleganța, fără a se adăuga doza minimă de sulfiți necesară unei conservări eficiente. Avem de-a face cu vinuri sensibile, ce se pot deteriora rapid dacă le manipulăm / păstrăm ca pe cele normale, astfel că e bine să observăm asta când citim o etichetă și să luăm măsuri adecvate.
Pentru că Vasilis e și un organizator bun de evenimente, a adus un magnum (1,5 litri) Dianthos de la crama Boutari, un rose obținut din… xinomavro, pe care l-a oferit ca premiu la mica tombolă de la finalul degustării. Incredibilul s-a produs și magnumul e acum la mine în frigider 🙂
Dacă vreți să vă alăturați clubului de vin Dionysus ca să plătiți o astfel de degustare la jumătate de preț sau să primiți multe alte informații despre viitoare evenimente (de ex. masterclass-ul de xinomavro din noiembrie ce se organizează anual în apropiere de Salonik) căutați-l pe Vasilis sau lăsați-mi mie vorbă și vă redirecționez eu – mă găsiți pe pagina de FB winewithme.ro.
