Tehninci de tristețe strategică

N-ai obosit de atâta bine? Fii și tu mai discret, mai pesimist, mai nemulțumit, mai nefericit și te asigur, aproapele tău se va simți mult mai bine! Nu se va mai simți singur, iar asta înseamnă solidaritate și compasiune! Să nu te mai spargi în figuri cu ”echilibrul” pe care l-ai atins, cu ”succesul” sau ”vacanțele” minunate din care te-ai întors. Spune și tu că te-ai întors din iad! Hă-hă-hă! Spune că nu mai poți, că nu mai rezisți, că nu mai suporți! Spune că te bate gândul să te pustnicești și lasă-l pe aproapele tău să te liniștească, să te calmeze, să-ți spună că totul nu e chiar atât de rău și că se va rezolva. Lasă-l să se simtă util, să-ți ofere sprijinul, să-și prezinte latura frumoasă, omul săritor, omul bun!

Cu alte cuvinte, lasă-l pe aproapele tău să se convingă că tristețea lui e o glumă pe lângă problemele tale. Nu mai genera în jurul tău invidie! Fii și tu om, nu un ”depozit de wellness”, că nu suntem o adunătură de hipnotizați ca să ne păcălești. Și nu mai zâmbi a împlinire, că e cinic!

Ce-ar mai fi de zis? Da, pe lângă cei deprimați din inerție există și cei fericiți din inerție. Și asta e o specie aparte, pe undeva chiar mai stridentă decât prima. Cei bolnavi de ”wellness” și ”gândire pozitivă”. Ei îmi par chiar mai prefăcuți decât ”deprimații strategic”, fiindcă cei afectați de gândire pozitivă sunt în esență și mai triști ca deprimații oficiali. Altfel de ce ar forța cineva nota la capitolul ”eforturi motivaționale” sau ”căutarea unui echilibru” dacă s-ar simți cu adevărat bine sau confortabil în pielea lui? Să fim serioși, cine se simte bine pe lumea asta, în afară de pisicile bine întreținute de văduve generoase? 🙂